„Tată, a murit Dumnezeu?”

   Domnul Harvey a recunocut cândva că este creştin. Dar succesul în profesie şi bunăstarea l-au îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu. Tot mai puţin timp găsea pentru a primi putere din Cuvântul lui Dumnezeu. La final au încetat chiar şi rugăciunea la masă şi cititul din Cuvântul lui Dumnezeu. Era tot timpul grăbit, aşa de multe activităţi şi întâlniri îl aşteptau. Desigur, mai târziu va avea iarăşi mai mult timp pentru Domnul Isus... Aşa încerca domnul Harvey să-şi liniştească conştiinţa.

   Într-o zi, micuţa Simona se căţără în poala tatălui său şi îl întrebă după câteva momente de gândire:

   - Tată, a murit Dumnezeu?

   Mirat, tatăl răspunse:

   - Nu, draga mea. Dar cum ai ajuns la o asemenea întrebare?

   - Pentru că nu mai vorbeşti cu El, cum ai făcut mai demult.

   Cuvintele micuţei sale au pătruns ca o săgeată în inima domnului Harvey. Multe zile l-au urmărit. În sfârşit s-a aşezat înaintea lui Dumnezeu, I-a recunoscut vina şi marea pierdere prin neglijarea rugăciunii şi cititului din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a dăruit iarăşi bucuria mântuirii şi părtăşia preţioasă cu El, care nu poate fi înlocuită prin nimic altceva.