Anima și rugăciunea ei

   Anima a fost o fetiță hindusă într-un sat în Pandschab în India de Nord. Părinții ei erau creștini și mergeau duminicile regulat la biserica misiunii pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți oameni din sat făceau la fel, dar alții nu voiau să audă nimic despre Dumnezeu și se comportau față de creștini respingător, adeseori chiar dușmănos și răutăcios. Anima era adesea tristă din cauza lor.

   Într-o zi a recunoscut că sarcina ei era să se roage pentru acești oameni, pentru ca să fie mântuiți. Și de atunci s-a rugat în fiecare zi stăruitor în mod deosebit pentru acei bărbați, de care puținii creștini din sat se temeau mult. Anima se retrăgea de fiecare dată într-un colț liniștit, scotea din rochia ei un mic bilețel care cuprindea numele acelor bărbați și apoi se ruga pentru fiecare dintre ei în parte. Acest lucru l-a făcut un timp îndelungat, dar nu avea impresia ca rugăciunile ei să fie ascultate.

   Apoi Anima s-a îmbolnăvit într-o zi foarte grav. Și tocmai în timpul bolii ei a fost foarte apăsată, pentru că nu vedea nicio roadă a rugăciunii ei stăruitoare. „Mai ascultă Dumnezeu rugăciunea mea?“ se întreba deseori. Dar apoi și-a amintit de promisiunea sigură a Domnului Isus, că ascultă rugăciunea alor Săi. De aceea a continuat să se roage pentru acei bărbați din satul ei.

   Puțin mai târziu, Anima a murit. Când mama ei a pregătit-o pentru înmormântare, a găsit în rochia Animei hârtia cu multele nume.

   „Ce poate fi asta?“ a întrebat ea pe soțul ei. Dar nici acesta nu și-a putut explica ce însemna bilețelul. „Să-l arătăm misionarului când va veni pe la noi“, propuse el.

   Misionarul citi mirat bilețelul cu multele nume. El îi cunoștea bine pe acești bărbați. Ei i s-au împotrivit de multe ori și el își pierduse orice speranță să-i câștige pentru Evanghelie. Dar de ce notase micuța Anima tocmai toate aceste nume? Misionarul a rugat să i se dea bilețelul pe care l-a păstrat bine.

   Au trecut mai multe luni. În acest timp, misionarul pregătea iarăși o săptămână de evanghelizare în satul natal al Animei. Oare va veni cineva să asculte? Dacă va avea iarăși mari greutăți?

   În ciuda așteptărilor, mulți ascultători au venit la adunare și apoi L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitorul lor. Când misionarul a luat în acele zile încă o dată în mână lista micuței Anima și a citit-o cu atenție, a observat deodată ceva. A început să citească încă o dată. La final a fost foarte sigur: tocmai bărbații care au venit la credință, erau notați pe lista Animei! Doar doi dintre acești bărbați au rămas nepăsători față de Vestea Bună. Dar când în timpul săptămânii de evanghelizare, misionarul s-a rugat mai departe pentru acești doi bărbați, atunci și-au deschis și ei inimile, s-au întors la Dumnezeu și au crezut Evanghelia.

   „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.“ (Iacov 5.16)