Defectul la moară

   Un preot avea în biserica sa un morar care era foarte mândru de moara sa. Această moară era permanent în mişcare, măcina şi zuruia şapte zile pe săptămână.

   Într-o zi, preotul a adus un sac plic cu grâu acolo, pentru ca acesta să fie măcinat şi să devină o făină frumoasă şi fină.

   - Este o moară frumoasă, recunoscu el, cea mai bine zidită din câte am văzut eu.

   Morarul auzea aceste cuvinte deseori şi aşa era pe drept.

   - Dar, continuă preotul, totuşi are un defect!

   - Un defect? Cum, domnule? întrebă cu mare mirare morarul.

   - Da, un defect foarte însemnat!

   - Care ar putea fi acesta? se interesă morarul.

   - Un defect care probabil va duce la deteriorarea morii, accentuă preotul, iar într-o zi chiar la nimicirea proprietarului. Ea macină duminica.

   Morarul nu se aşteptase la aceasta şi nici la discuţia serioasă ce urmă. Dar şi-a pus la inimă aceste cuvinte, iar în viitor defectul morii a fost îndepărtat spre mulţumirea întregii vecinătăţi – ea nu măcina în ziua Domnului.