Predicatorul Felix Neff a văzut odată în Lausanne pe un bărbat mergând în fața lui. A crezut că este unul dintre prietenii lui. Și-a mărit pasul și, când l-a ajuns, l-a bătut pe umăr și l-a întrebat:
„Dragul meu prieten, cum îi merge sufletului tău?”
Bărbatul s-a întors și Neff a observat speriat că se înșelase. El i-a explicat acelui bărbat greșeala și și-a cerut scuze.
După aproximativ trei ani, pe o stradă, un domn s-a apropiat de Neff, l-a salutat și i-a explicat că îi datorează o mare mulțumire.
„Ne-am întâlnit odată în Lausanne. Dumneavoastră ați crezut că sunt unul dintre prietenii dumneavoastră, m-ați bătut pe umăr și m-ați întrebat: Drag prieten, cum îi merge sufletului tău? Întrebarea dumneavoastră nu m-a părăsit. Apăsat de povara păcatelor și a vinei mele m-am îndreptat spre Dumnezeu și El m-a iertat. Și acum vă pot răspunde: Sufletului meu îi merge foarte bine.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu