El vine

 

   Când eram copil, trăiam cu părinții mei într-un sătuc din Elveția, aproape de un castel, la marginea unui lac încântător de munte. Acolo mi-am petrecut copilăria. Când sunt întrebat care este amintirea cea mai vie care mi-a rămas din acea perioadă, atunci răspund: Este ziua în care am crezut în Domnul Isus și am fost salvat.

   Îmi amintesc încă până în cele mai mici amănunte cum s-a întâmplat totul. Mama îmi citea adesea din Biblie. Ea îmi atrăsese de foarte multe ori atenția asupra faptului că veșnicia este un lucru foarte serios și adevărat. Cunoșteam Cuvântul lui Dumnezeu, știam că Domnul Isus a promis să Se întoarcă curând ca să-i ia la El, în casa cerească a Tatălui Său, pe toți cei care au crezut în El. Și mi se întâmpla uneori să mă gândesc că mă voi înfățișa la judecată, pentru că nu primisem încă iertarea păcatelor mele, nu mă împăcasem încă cu Dumnezeu. Totuși, lucrul acesta mă lăsa indiferent. Ascultasem ce se spunea, dar nu luam în serios. Nu foloseam binecuvântarea deosebită păstrată copiilor aduși de timpuriu de către părinții lor pe calea salvării. Mama mea se ruga mult pentru mine.

   Dar, într-o zi, am fost trezit din nepăsarea mea.

   Într-o frumoasă zi de vară, ședeam în fața casei. Lacul se întindea la picioarele mele. Niciun zgomot nu tulbura liniștea. Ce tablou pașnic! Îmi amintesc totul de parcă ar fi fost ieri.

   Deodată, pe cer s-a mișcat ceva. Eram cu soarele în față, așa că nu reușeam să identific ce anume se apropia încet de pământ. De altfel, era foarte departe. Dar iată că brusc, foarte aproape de mine, am auzit pe cineva strigând:

   „Vine! Coboară!”

   Aceste cuvinte m-au atins ca un fulger. Pe timpul acela nu știam că atunci când Domnul Isus va veni să-i ia pe ai Săi nu va coborî pe pământ, ci îi va atrage pe credincioși pe norii cerului și acolo se vor întâlni. Încă nu-mi dădusem seama că lucrul acesta se va produce într-un timp foarte scurt, ca o clipire a ochilor. De aceea, când am auzit strigându-se: „Vine!”, m-am gândit imediat că Domnul Isus era Cel care cobora.

   „Este Domnul Isus! Sosește, și eu nu sunt gata!”

   M-am ridicat dintr-o săritură, am alergat în șură și m-am aruncat pe genunchi într-o grămadă de fân. Printre lacrimi, am strigat către Dumnezeu: „O, Doamne, scapă-mă, sunt pierdut! Iartă-mi toate păcatele! Sunt pierdut!” Am petrecut mai mult de un sfert de oră plângând și, în groaza mea, implorându-L pe Domnul Isus.

   Apoi m-am ridicat, întrebându-mă ce s-o fi petrecut între timp. „Oare chiar a venit Domnul Isus? I-a luat la Sine pe mama mea și pe toți cei care L-au primit ca Salvator?”

   Inima îmi bătea nebunește. Nu îndrăzneam să mă apropii de ușă și s-o întredeschid. Am văzut trecând pe stradă un alai de oameni din sat. Unii arătau cu mâna spre castel. Toți păreau foarte grăbiți. În ciuda gălăgiei, am reușit să înțeleg cuvintele: „A aterizat în spatele castelului!”

   „Ah, s-a terminat. Domnul Isus a venit și eu nu sunt salvat!” M-am întors fugind în șură; am îngenuncheat, am plâns și m-am rugat: „Ai milă de mine, Doamne Isuse, salvează-mă!” Eram așa de îngrozit, că nu îndrăzneam nici măcar să ridic capul.

   După ce am rămas mult timp așa, m-am ridicat și am tras din nou cu urechea. Domnea o liniște ciudată. M-am îndreptat spre ușă, am deschis-o încetișor și am intrat în casă. Acolo am găsit-o pe mama. M-am aruncat la pieptul ei plângând în hohote.

   „Mămico!”

   Am aflat atunci că, în aceeași clipă, un balon mare cu aer cald aterizase în spatele castelului.

   Această zi a fost spre binecuvântarea mea. Dumnezeu Se servește adesea de mijloace ciudate – chiar de frică – pentru a ne trezi conștiința. Dar, în bunătatea Sa, El acționează totdeauna ca să-i aducă pe oameni la pocăință.

   A mai fost nevoie de câteva zile până când am avut cu adevărat pacea, siguranța că sunt salvat și să am iertarea păcatelor mele. Dar eu fusesem trezit ca să ascult vocea lui Dumnezeu, și aceasta a fost salvarea pentru mine.

   „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).