Privirile trufașe și inima îngâmfată, această candelă a celor răi nu este decât păcat. (Proverbe 21.4)
O familie a primit ca moștenire o casă veche în care nu a mai locuit de multă vreme nimeni. În fiecare zi se duceau să scoată lucrurile vechi din casă, pentru a face curățenie și a pregăti casa să fie locuită. În prima dimineață când au ajuns în casă, fiica mai mare, privind pe fereastră, a observat o doamnă care își întindea hainele pe balcon.
- Mamă, privește ce haine murdare întinde doamna pe balcon. Până și eu știu să spăl mai bine ca ea.
Mama a privit la doamna care întindea rufele, apoi a privit la fiica ei și n-a spus niciun cuvânt. De fiecare dată când doamna spăla rufele, fiica făcea aceleași observații. După un timp, fiica a rămas surprinsă văzând ce rufe curate întindea vecina.
Mama s-a uitat la fiica ei și a zis:
- Astăzi am reușit să vin mai devreme decât tine și am spălat geamurile casei noastre.
Atunci fiica a înțeles „secretul” cu hainele vecinei.
Așa este și în viață. Privirile rele vin adeseori din cauză că „geamurile” prin care privim sau „ochelarii” pe care îi folosim trebuie curățați de către noi înșine. Și atunci putem privi realist „rufele” aproapelui nostru. Privirea rea este o candelă a celor răi, un păcat de care trebuie să scăpăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu