Cheamă-Mă în ziua necazului

 

   Într-un sat de pescari de pe coasta de est a Friesland trăia o familie foarte, foarte săracă. Soțul lucra doar din când în când, iar puținul pe care îl câștiga, îl cheltuia de obicei pentru el însuși.

   Într-o dimineață, mama a fost nevoită să-și trimită copiii flămânzi la școală – nu mai avea cu ce să-i hrănească. S-a așezat la masa din bucătărie, disperată. Ce putea să facă? Trebuia să găsească ceva de mâncare înainte de prânz, când copiii veneau acasă!

   Apoi și-a amintit versetul din Psalmul 50:

   „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar Tu mă vei proslăvi!”

   Ea a îngenuncheat și a strigat către Domnul Isus: „Doamne, dacă este atât de amarnic pentru o mamă să-și lase copiii flămânzi să meargă la școală, cu siguranță este amar și pentru Tine, pentru că Tu iubești copiii mai mult decât îi poate iubi o mamă. Așa că ajută-ne și dă-ne ceva! Te rog, nu-i lăsa pe copii să stea flămânzi toată ziua.”

   După aceea s-a apucat de treburile casnice, a făcut paturile și curățenie în camere. Deodată i s-a părut că aude o voce care îi spune: „Ia-ți coșul mare de piață și du-te în sat!”. A auzit aceste cuvinte atât de clar, ca și cum cineva le-ar fi rostit în cameră.

   A luat coșul și a plecat în sat. S-a plimbat fără țintă pe străzi și prin piață până când s-a făcut ora unsprezece și a trebuit să plece acasă, pentru că în curând copiii se întorceau de la școală. Când nu era departe de casă, a auzit deodată că este strigată pe nume: „Maria”. O striga o femeie de la fereastra bucătăriei unei căsuțe frumoase. „Maria, te rog, vino încoace! Soțul meu tocmai a adus așa mulți cartofi frumoși! Ia-ți un coș plin acasă! Cu siguranță, îi poți folosi pentru copiii tăi!” Puțin mai târziu, plină de bucurie și de recunoștință, mama a ieșit din nou în stradă cu coșul plin și a vrut să meargă acasă. Atunci a fost chemată de la o altă casă. Femeia i-a spus: „Uite, am gătit astăzi orez cu lapte pentru noi toți, ne place mult. Soțul meu tocmai mi-a trimis prin cineva un mesaj și îmi spune că nu va veni astăzi la masă cu cei doi băieți mari ai noștri. Și mă gândeam ce voi face cu tot acest orez, când te-am văzut trecând pe aici. Ia-l! Sunt sigură că se vor bucura copiii tăi.” – „Mulțumesc mult”, a spus mama, și aproape că a început să plângă. „Iau cu plăcere orezul cu lapte!”

   După aceea, la masă, mama le-a povestit copiilor cum Domnul Isus a avut grijă de ei și cum i-a făcut fericiți cu o mâncare atât de bună. I-au mulțumit cu bucurie Domnului pentru grija Sa și au mâncat pe săturate. Și a mai rămas încă destul din porția mare de orez cu lapte pentru masa de seară.