Cu ani în urmă, un domn care se plimba pe străzile orașului Glasgow a observat un mic lustruitor de pantofi care stătea la un colț de stradă – un pic mai departe de mulțime – cu cutia sa. Aspectul palid și bolnăvicios al băiatului a stârnit mila domnului și, pentru a-i da posibilitatea să câștige ceva, i-a făcut semn băiatului să-i lustruiască cizmele. Imediat, băiatul s-a apropiat, șchiopătând cu greu, dar un alt băiețel lustruitor de pantofi i-a luat-o înainte și s-a pregătit să curețe cizmele acelui domn. Dar domnul a strigat indignat:
- Ce înseamnă aceasta? Eu l-am chemat pe celălalt, nu pe tine!
- Nu-i nimic, domnule, a răspuns băiatul cu voioșie. Vedeți, Jack tocmai a fost externat din spital și este încă slăbit. Așa că noi, camarazii lui, am convenit între noi că fiecare dintre noi, pe rând, va face munca lui Jack pentru o zi.
Jack l-a privit pe domn cu un zâmbet și a confirmat afirmația camaradului său.
Emoționat și mulțumit de comportamentul nobil al tinerilor lustragii, domnul, în loc de moneda mică pe care urma să o plătească, a scos o monedă de argint și a spus:
- Ia jumătate pentru tine și dă-i cealaltă jumătate lui Jack!
- Nu, nu! a răspuns băiatul cu vioiciune, înmânând moneda de argint lui Jack. Nu, niciunul dintre noi nu va lua nimic din banii care sunt pentru Jack, și cu aceste cuvinte a plecat în grabă.
Avem și noi o inimă pentru persoanele cu dizabilități și îi înțelegem? Însuși Mântuitorul a spus:
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut” (Matei 25.40).
Sunt atât de multe ocazii în viață când ne putem ajuta unii pe alții și sluji unii altora, de exemplu să-l ajutăm pe cel cu dizabilități la „trecerea de pietoni”, să îi ducem cuiva valiza, să facem loc în autobuz, tramvai sau tren pentru o persoană cu dizabilități, o mamă în vârstă, un tată în vârstă, atunci când toate celelalte locuri sunt ocupate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu