Un băiețel al
cărui tată era miner îl aștepta într-o după-amiază pe tatăl său la capătul
liftului. Băiatul a așteptat răbdător până când tura s-a terminat și minerii au
ieșit din cabină.
Un domn mai în
vârstă care îl privea l-a întrebat:
- Ce faci aici?
Băiatul a
răspuns:
- Îl aștept pe
tata.
- Nu-l vei
recunoaște pe tatăl tău, a spus bărbatul; vor ieși din mină câteva sute de
mineri, cu fețele negre de praf de cărbune și cu toții purtând căști de
protecție. Mai bine te-ai duce acasă, băiatul meu, și l-ai aștepta pe tatăl tău
acolo.
Micuțul a avut
un răspuns frumos:
- Dar tatăl meu mă cunoaște.
Uneori suntem
triști și descurajați. Avem probleme și îngrijorări. Atunci ne gândim: „Oare
Dumnezeul și Tatăl nostru ne-a uitat sau nu Se gândește la noi în necazurile
noastre?”. Dar Domnul Isus spune în Matei 6.8: „... căci Tatăl vostru știe de
ce aveți trebuință...”. Deși El vorbește acolo despre hrană și îmbrăcăminte,
putem aplica acest lucru la toate domeniile vieții. Putem și trebuie să ne
încredem întotdeauna în cuvintele Sale: „Tatăl vostru știe”. Fie că avem
greutăți la școală, fie că suntem bolnavi sau deprimați, El știe și înțelege
totul. Nimic nu este prea mic pentru El.
Psalmistul scrie
în Psalmul 139:
„Știi când stau
jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul...
Dacă voi lua
aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
și acolo mâna Ta
mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu