Bună, eu sunt
Paula. Astăzi vă relatez puţin despre mine.
Din păcate, nu
se vorbeşte aşa des despre mine, cu toate că sunt un animal foarte deosebit.
Este timpul să
schimbăm lucrurile!!!
Când sunt la
vârsta de adult, sunt aproape aşa de mare cât o căprioară şi trăiesc în munţi.
Este un spaţiu de viaţă destul de captivant, aşa consider eu.
Poate mă
confunzi cu o capră. – Nu sunt o capră. Nici nu arăt întotdeauna la fel. În mod
normal am o blană gri-neagră, dar vara părul meu devine roşcat-maro. Pe spate
am o dungă lungă şi pe burtă părul este deschis la culoare. Acest amestec de
culori îmi oferă o camuflare ideală. Desimea blănii mele mă apără de frig.
Tălpile mele
sunt destul de moi, pentru ca să se poată adapta bine la pământul pietros din
munţi şi să găsesc un reazem mai bun. Dacă mă priveşti cu atenţie, poţi vedea
un fel de „copite laterale“. Ele sunt perfecte, pentru că împiedică să mă
adâncesc în zăpadă sau în pământ afânat. Am două coarne ascuţite, întoarse, pe
care nu le dau jos, le păstrez – vezi, sunt echipată cu de toate.
Ai aflat între
timp ce fel de animal sunt? Sunt o capră neagră!
Noi, caprele
negre, putem să ne căţărăm extrem de bine şi să sărim fără efort pe stânci
mari. Dacă ne vei vedea vreodată, vei fi desigur puţin invidios.
Exact cum tu te
joci cu alţi copii, şi noi ne jucăm adesea împreună. Putem face sărituri peste
capră. Arată ca un adevărat dans. Sunt foarte mândră de aceasta. Iarna când este
zăpadă ne place să ne dăm cu săniuţa.
Râzi? – Dar aşa
este! Dar desigur fără sanie cum ştii tu. Mă aşez simplu pe picioarele din
spate şi alunec în jos pe povârniş. Este minunat şi îmi face mare plăcere!
De fapt, noi
trăim în toţi munţii Alpi. Uneori urcăm tot mai sus în munţi, unde pentru alte
animale şi pentru oameni este aproape inaccesibil. Priveliştea aceasta este
minunată, mai ales vara! Iarna trăim mai bine în zone joase, undeva în pădure,
protejate.
La mâncare nu
sunt tot aşa de mofturoasă ca tine. De fapt, nu am o mamă care să-mi facă
mâncarea preferată şi să fie atentă la dorinţele mele.
Eu sunt mai
mulţumită decât tine. Ierburi, frunze, muguri, lăstari, ciuperci şi chiar
uneori rădăcini – cu toate acestea sunt mulţumită.
Când am fost foarte
mică, m-am numit „ied“. Aşa cum la voi oamenii cei foarte mici se numesc „bebeluşi“.
Aveam un fel de grădiniţă, adică noi iezii eram cu toţii împreună. Mamele ne
supravegheau şi desigur ne-au învăţat de toate, pentru ca atunci când suntem
mari să ne descurcăm şi singuri.
Crezi că avem
duşmani? Desigur, urşii, vulturii mari, râşii. Chiar şi pietrele care se
desprind şi se rostogolesc pot fi periculoase, dacă nu sărim repede la o parte.
Dar duşmanii noştri cei mai mari sunteţi de fapt voi oamenii când ne vânaţi.
În caz de pericol
ne atenţionăm unele pe altele cu un scurt fluierat.
Dacă mă vei
vedea cândva, de exemplu într-un concediu cu părinţii tăi la munte, atunci să
nu faci gălăgie, ca să nu mă speriu. Ştiu că nu vrei să mă vânezi, dar nu sunt
obişnuit cu oamenii şi de aceea sunt foarte sfioasă. Când te aud, te miros sau
te văd, voi alerga desigur repede de acolo.
Paula ţi-a povestit
câte ceva despre ea. Lucruri captivante şi interesante, pe care nici nu le-ai
visat. Animale care se joacă cu adevărat, ţin unele la altele şi se apără în
caz de pericol. Lucruri, despre care te minunezi, pentru că se potrivesc aşa de
perfect şi Paula are tot ce are nevoie acolo sus în munţi.
Dumnezeu a creat-o pe Paula aşa de
minunat şi le-a echipat pe caprele negre potrivit pentru spaţiul lor de viaţă.
Toate fineţurile şi detaliile – la acestea numai un Dumnezeu mare în cer S-a
putut gândi şi crea – acest lucru este sigur!
Paula este doar un animal, totuşi
poate să-ţi fie un model în unele lucruri. O capră neagră este caracterizată în
mod deosebit de modestie. Noi suntem adesea nemulţumiţi, chiar dacă ne merge
într-adevăr bine. Gândeşte-te la aceasta!
