Proverbele

 

   Cu siguranță, ați auzit măcar un proverb. Proverbele sunt propoziții scurte care îți dau sfaturi sau îți explică ceva important. Ele sunt ca niște mici ghicitori care sunt uneori greu de înțeles, dar pot fi și foarte amuzante!

   Există multe proverbe în limba noastră.

   Proverbele sunt adesea foarte vechi. De altfel, cele mai importante dintre ele se găsesc în Biblie, cartea lui Dumnezeu. Există chiar o carte întreagă cu proverbe înțelepte în Biblie: cartea Proverbe.

   Doriți două exemple?

   „Cine sapă groapa altuia cade el în ea” (conform Proverbe 26.27). Acest proverb înseamnă: Dacă încerci să îi păcălești pe alții, îți faci rău singur.

   „Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii” (conform Proverbe 16.9). Aceasta înseamnă că oamenii fac planuri inteligente și adesea cred că ei dețin controlul. Dar, în realitate, Dumnezeu este Acela care este deasupra tuturor lucrurilor și care îndrumă totul după buna Sa voie. - Nu este acest gând foarte liniștitor?

 

Cel mai tânăr ofițer de poliție debutant

   Acum aproximativ 50 de ani, în Ottawa, Canada trăia un băiețel pe nume Jamie. Într-o zi, când a mers la cumpărături cu mama lui, ea i-a cumpărat ceea ce își dorise dintotdeauna: o sirenă de poliție de jucărie pentru tricicleta lui. În drum spre casă, a încercat-o imediat. Sunetul strident a speriat un bărbat care venea spre ei: s-a oprit speriat, a scăpat plasa pe care o ducea și a luat-o la fugă. Plasa s-a spart și pe trotuar s-au împrăștiat pietricele decorative, mici, de sticlă, frumoase și strălucitoare.

   Mama lui Jamie le-a strâns și a sunat la poliție. „Pietricelele de sticlă” s-au dovedit a fi bijuterii și proveneau de la o spargere recentă. Sirena poliției îl speriase pe hoț atât de tare, încât a pierdut bijuteriile. Jamie a primit o medalie de la poliție ca cel mai tânăr ofițer de poliție debutant.

   Mulți oameni încalcă legea sau fac rău fără a fi prinși în cursul vieții. Dar în multe cazuri, făptașii au o conștiință vinovată și trăiesc într-o permanentă stare de alertă precum acel hoț de bijuterii. Vina nerezolvată și o conștiință vinovată pot deveni o grea povară. Dar există o cale de ieșire, pe care Biblia ne-o arată: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare” (Proverbe 28.13).

...oameni, care nu știu...

 

"...oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor…"

Iona 4.11

Stânga

 

   Doamna Meyer este profesoara preferată a lui Kulle. Are atât de multe idei! Astăzi a adus o sticluță cu lac de unghii.

   - Mi-am dat seama, spune ea, că mulți dintre voi nu pot deosebi stânga de dreapta.

   Așa că pictează cu lac de unghii unghia de la degetul mic stâng al fiecărui copil.

   - Cu-loa-rea este pe mâna stân-gă, spune doamna Meyer. Nu veți uita acest lucru de acum încolo. Inima voastră este de asemenea în partea stângă. Apăsați bine mâna stângă pe piept - acum veți simți inima bătând.

   Kulle își ciupește degetul mic și îl ascunde în pumn. Puah - lac de unghii - cum arată! Lui Kulle nu-i prea place această idee a doamnei Meyer.

   Și nu-i place nici cealaltă idee nouă.

   - La ora de științe, anunță doamna Meyer, începând de astăzi vom vorbi despre primii oameni.

   Ea aduce poze cu diverse maimuțe și le fixează pe tablă.

   - Așa arătau strămoșii noștri!

   Kulle se uită la ea gânditor. Oare doamna Meyer chiar vorbește serios? Apoi ridică mâna.

   - Eu nu cred aceasta, doamna Meyer, spune Kulle. Dumnezeu a făcut oamenii.

   Doamna Meyer se așază și se gândește înainte de a continua. Toți copiii ascultă acum cu atenție, inclusiv Dennis.

   - Dacă nu crezi în Dumnezeu și în Biblie, Kulle, răspunde ea, trebuie să te gândești: De unde provine omul? Și atunci tot ce rămâne de făcut este să crezi că omul descinde din maimuțe.

   Doamna Meyer pare foarte tristă acum.

   - Dar chestia cu maimuțele nu poate fi dovedită în întregime, copii. Vă spun sincer. Poate că totuși Kulle are dreptate. Cine știe?

   Pozele cu maimuțe atârnă pe tablă timp de câteva săptămâni, dar Kulle rămâne convins: Dumnezeu a făcut oamenii.

   Kulle se uită la unghia de la degetul mic stâng. Lacul de unghii se desprinde încet. „Culoarea este pe mâna stângă” – în stânga este inima. Cu inima sa, Kulle crede cu tărie în Dumnezeu!

Excursia

 

   Cu siguranță, ați fost măcar o dată într-o excursie. Poate chiar într-o excursie care a durat mai multe zile - cu înnoptare. În funcție de vreme, abia ați așteptat să ajungeți la destinație. Apoi ați fost foarte obosiți, v-au durut picioarele și tot ce ați vrut să faceți a fost să dormiți. Dar cel puțin ați ajuns și ați fost fericiți că toate eforturile au rămas în urma voastră.

   Am citit cândva despre un „tur” care a fost incredibil de lung:

   „Un spaniol a parcurs 66.000 de kilometri în patru pelerinaje în semn de recunoștință pentru salvarea sa. Miguel Torres (53 de ani), care a sosit la Madrid, făcuse un jurământ în 1987 să întreprindă cinci pelerinaje de un an, după ce a supraviețuit unei căzături dintr-un bloc de locuințe. În momentul în care își va fi împlinit integral jurământul, va fi parcurs 80.000 de kilometri. Până la un moment dat folosise 129 de perechi de pantofi.”

   Acest om va fi, de asemenea, fericit când își va termina turul, pentru că atunci se va putea odihni în sfârșit. Dar de ce a făcut acest lucru? El a crezut că Dumnezeu vrea o plată pentru salvarea pe care i-a dat-o. Se bucură Dumnezeu de o astfel de plată? Cu siguranță că nu.

   Dar există ceva care este foarte valoros pentru Dumnezeu. El L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos pe pământ pentru a ne salva de la pierzarea veșnică. Dumnezeu vrea ca noi să Îi dăm ceva în schimb, ceva care este mult mai valoros decât o călătorie de 80.000 de kilometri, și anume inima noastră.

   Chiar nu trebuie să mergi prea departe. Doar spune-I lui Dumnezeu: „Vreau să-ți dau inima mea. Îți mulțumesc pentru că m-ai salvat. De astăzi vreau să trăiesc cu Tine!” El Se bucură când aude astfel de cuvinte!