Cine urmează să-și ia concediu sau stă în
fața unor evenimente îmbucurătoare, numără zilele până la acel eveniment. Iar după
ce evenimentele au trecut, ne mirăm ce repede au trecut de fapt zilele. În
natură este la fel: copacii deabia se îmbracă în verde proaspăt, când deja
iarăși încep să cadă frunzele, să se îngălbenească.
Timpul zboară repede; și fiecare
experimentează că nici viața lui nu face excepție. Dar zilele până la moarte nu
le poate număra nimeni, pentru că nimeni nu știe dinainte această zi.
Într-un atelier, un maistru credincios i-a
arătat odată colegului său un metru și a ținut degetul său arătător la cifra
60. „Atâția ani ai acum“, spuse el, „dar până la 100 nu ajungi.“ Apoi i-a spus
cât de important este Astăzi, timpul
pe care Dumnezeu ni-l dă acum, ca să
punem lucrurile noastre în ordine cu El.
Colegul maistrului a căzut pe gânduri. Era
un om bine văzut, care nu putea să vadă ce are de pus în ordine cu Dumnezeu.
Dar Dumnezeu l-a lăsat să vadă, că înaintea Lui nici cel mai bun om nu poate
sta, că înaintea sfințeniei și curăției Lui chiar faptele noastre cele mai bune
sunt doar o haină murdară. El a crezut Cuvântul lui Dumnezeu: „Sângele lui Isus
Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat“ (1 Ioan 1.7).
„ ...cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă
găsesc“ (Proverbe 8.17). – Nimeni nu trebuie să aștepte până ajunge la 60 de
ani! Pentru că nimeni nu ne poate garanta, că vom ajunge la acei ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu