Omul paralizat

   Ce însemna înghesuiala din faţa uşii unei case din Capernaum? Clădirea era deja plină la refuz şi tot mai mulţi oameni doreau să intre. Chiar şi la ferestrele deschise se împingeau să vadă ceva sau cel puţin să audă. Domnea o strâmtoreală apăsătoare. Toţi doreau să fie acolo. Ce era acolo aşa de deosebit?

   Isus Se afla acolo şi le vorbea oamenilor. Vestea că El Se afla iarăşi în cetate s-a răspândit foarte repede. Toţi doreau să-L asculte pe marele Predicator, care prezenta Scripturile Bibliei ca nimeni altul, care făcea aşa multe minuni şi vindeca şi ajuta! Doar o dată să fiu şi eu acolo, aşa gândeau toţi.

   Atunci s-a apropiat de casă un convoi ciudat. Patru bărbaţi duceau un fel de hamac, care servea ca targă pentru un bolnav. Bărbaţii s-au ostenit mult, ca să meargă în acelaşi ritm şi pe cât posibil încet, pentru ca prietenul lor să nu cadă din patul lui portabil.

   Dar încotro mergeau? S-au oprit şi s-au uitat unul la altul nedumeriţi. Ei doreau să ajungă la Isus, dar nu exista nicio posibilitate de intrare. Peste tot, la ferestre şi la uşă erau mulţimi de oameni.

   Omul de pe targă era dezamăgit. Prietenii lui şi el şi-au pus aşa multă speranţă în această întâlnire. Iar acum nu puteau intra la Isus. Nu exista nicio posibilitate de a ajunge la Isus?

   Oare prietenii lui se vor întoarce şi îl vor duce iarăşi acasă pe omul paralizat? Bolnavul a închis descurajat ochii. Deodată a simţit că rogojina pe care era întins se mişcă. Prietenii lui porniseră mai departe. Încotro doreau să meargă? Nişte scări duceau pe lângă casă spre acoperişul plat. Foarte atenţi, treaptă cu treaptă, cei patru prieteni l-au dus pe cel paralizat cu patul său pe acoperiş şi l-au lăsat uşor jos. Apoi au început să descopere acoperişul, până s-a făcut o gaură, care a fost suficient de mare, pentru a pătrunde prietenul lor prin ea. Apoi l-au lăsat încet în jos cu targa sa, chiar înaintea picioarelor Domnului Isus, care nu a fost uimit deloc.

   Isus a ştiut şi a recunoscut că aceşti bărbaţi credeau cu tărie în ajutorul Lui. El i-a spus omului paralizat: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“

   De ce nu l-a vindecat pe bolnav imediat? Domnul Isus a dorit să-i dăruiască mai întâi ceva mult mai important: salvare veşnică, viaţă veşnică şi părtăşie cu Dumnezeu. Tot răul, pe care l-a făcut un om, îl desparte de Dumnezeu. Iar aceste păcate, Domnul Isus, Mântuitorul, doreşte să le ierte. El a purtat mai târziu vina oamenilor păcătoşi la crucea de la Golgota şi are putere să ierte păcatele lor.

   Dar învăţătorii Legii s-au supărat auzind cuvintele Domnului Isus. Ei nu au vrut să recunoască că El este Fiul lui Dumnezeu. „El huleşte“, gândeau ei, adică El Îl jigneşte pe Dumnezeu.

   Domnul Isus a cunoscut gândurile lor: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre?“ i-a întrebat. „Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îţi sunt iertate», sau a zice: «Scoală-te şi umblă?» Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele -“ Fără a termina propoziţia, S-a îndreptat spre omul paralizat şi i-a spus: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.“ Bolnavul a urmărit fără răsuflare discuţia. Atunci a ascultat imediat, s-a ridicat şi a părăsit camera supraplină. Oamenii rămaşi fără cuvinte i-au făcut loc. Dar apoi şi-au găsit iarăşi cuvintele, s-au mirat şi L-au lăudat pe Dumnezeu: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite!“