Paul şi Mary

   Micuţul Paul mergea cu sora lui mai mică la grădiniţă. În fiecare zi îi vedeai ţinându-se de mână şi mergând într-acolo. Pe spate duceau ghiozdănaşele cu pacheţelul de mâncare.

   Lor le plăcea mult la grădiniţă. Acolo puteau să se joace în voie. Învăţau cântece frumoase, poezii şi jocuri, colorau, construiau, tăiau şi lipeau.

   Cu aceste mici lucrări, educatoarea a făcut la sfârşitul anului pentru fiecare copil o cărticică. Aceasta cuprindea toate multele poze şi lucrări de lipit, care au fost realizate cu multă străduinţă şi hărnicie în cursul anului. Ele au fost prezentate la serbarea de sfârşit de an şi admirate de mulţi vizitatori. Îţi poţi imagina, cât erau de mândri copiii de aceste cărticele.

   Cu mare bucurie, şi Paul a adus acasă o asemenea cărticică. Tot timpul o ducea cu sine. O arăta oricui şi o lua chiar în pat cu el.

   Într-o zi, Paul nu mai găsi cartea. A căutat-o peste tot, dar nu a găsit-o. A întrebat pe toţi în casă de ea, dar nimeni nu o văzuse.

   În necazul lui, merse la mătuşa sa. El plânse şi mătuşa trebuia să-i spună dacă nu va mai găsi niciodată cartea. Mătuşa încercă să-l mângâie. Îi spuse că o va găsi cândva. Ea îl întrebă:

   - I-ai spus aceasta Domnului Isus?

   - Nu, răspunse Paul, El ştie unde se află?

   - Desigur, îl asigură mătuşa.

   - Atunci spune-i tu te rog, tu ştii mai bine decât mine.

   După ce Paul şi mătuşa lui I-au spus Domnului Isus în dormitor acest necaz mare, Paul a fost iarăşi voios. În acelaşi timp se uita peste tot, în hol, în camera de zi, dar cărticica rămânea ascunsă. Atunci, micuţul îşi pierdu toată speranţa. Pentru el dura totul prea mult. Atunci, mătuşa îi spuse: „Mântuitorului Îi place când învăţăm să aşteptăm.“

   Paul căuta mai departe. Dar mătuşa a mers încă o dată singură în dormitor şi s-a rugat, ca Domnul Isus să le arate unde era cărticica, pentru ca încrederea copilului să nu fie dezamăgită. Când s-a ridicat de pe genunchi, i-a venit ideea să se uite în magazie. Paul a trebuit să aducă ceva de dimineaţă de acolo pentru bunicul. Ea urcă, văzu pe un raft căciula băiatului şi sub ea cărticica lui.

   La masă, Paul spuse tuturor din casă că Mântuitorul ascultă rugăciunile şi că i-a dăruit iarăşi cartea. Acum, ea se afla aproape de farfuria lui Paul.

   Şi Mary, sora mai mică al lui Paul, a aflat totul. În timpul mesei se uita tot mereu la carte.

   În ziua următoare, Mary veni la mătuşa. Făcu o faţă tristă şi îi spuse că şi-a pierdut mingea cea nouă şi frumoasă. Mătuşa o întrebă:

   - Ai căutat-o?

   - Nu, răspunse Mary, nu putem să-I spunem Domnului Isus, ca să o găsesc? se uita ea curioasă la mătuşă şi puţin ştrengăreşte.

   Totuşi, mătuşa o cunoştea bine pe nepoata ei. Spuse doar atât: „Cine caută, găseşte“, îi dădu un sărut şi plecă în bucătărie.

   Când se întoarse puţin mai târziu în camera de zi, Mary stătea pe covor şi se juca cu mingea ei nouă şi frumoasă.