În Venezuela, în America de Sud, există o
pasăre - desigur, unică în felul ei în lume -, care își crește puii în
întuneric total.
Guacharo sau Steatornis caripensis, cum se
numește pasărea, își face cuibul în peșteri. Acolo își petrec ele ziua. Ele ies
afară doar noaptea, ca stoluri de lilieci mari, pentru a-și căuta hrana. Cum
își găsesc drumul în întuneric?
Ele lucrează cu aceeași metodă ca liliecii,
adică sunt dotate cu un fel de sondă-ecou naturală, care atunci când zboară, produce
un zgomot ca un clic. Acest „clic“ durează aproximativ 40 de milisecunde și se
termină apoi abrupt, în timp ce se contractează un anumit mușchi al aparatului
vocal. Acesta aruncă un ecou din pereții peșterii și din pereții stâncii și
arată păsărilor cât de aproape sunt de o anumită piedică.
Câțiva cercetători au făcut cu ceva timp în
urmă teste cu aceste păsări, în timp ce le-au astupat urechile. Păsările băteau
din aripi neajutorate în fața pereților de stâncă, pentru că își pierduseră
orice simț de orientare. Ce măreț S-a îngrijit Dumnezeu de creaturile Sale!
Dar nu a pus Dumnezeu în creație și o
învățătură pentru copiii Săi? Și noi trăim într-o lume a întunericului duhovnicesc.
Iar noi avem o „dotare“ mult mai minunată, pentru a ne conduce – Duhul lui
Dumnezeu, care ne vorbește prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă totuși urechile
noastre „se astupă“ prin păcat sau prin asemănarea cu lumea, atunci nu vom auzi
glasul Său. Vom „bâjbâi“ în întuneric și poate chiar vom cădea.
Cât de important este, ca urechile noastre
să fie deschise pentru glasul lui Dumnezeu. Domnul Isus, Modelul nostru
desăvârșit, a putut spune: „El Îmi trezește, în fiecare dimineață, El Îmi
trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici“ (Isaia 50.4). Este
aceasta și dorința ta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu