Seceta

„Dumnezeu ... nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare...“ (Faptele Apostolilor 14.17).

   Era o vară deosebit de fierbinte şi de uscată în Europa. Cât de repede s-au uscat cîmpiile şi dealurile!

   Plantele nu se pot dezvolta fără apă, pentru că din aceasta constau ele în mare parte. Şi plantele sunt hrana pentru animale şi direct, ca şi indirect pentru oameni. Astfel, o secetă îndelungată are urmări serioase pentru hrănirea oamenilor. Atunci se pune întrebarea: Cine dă ploaia?

   Profetul Ieremia s-a exprimat odată astfel: „Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme...“ (Ieremia 5.24). Da, Dumnezeu crează condiţiile pentru formarea hranei noastre. Suntem conştienţi de aceasta, mai ales când regiunea noastră este alimentată din plin cu apă în comparaţie cu unele regiuni secetoase? I-am mulţumit pentru aceasta? Biblia ne cere acest lucru: „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos“ (Efeseni 5.20).

   Viaţa noastră naturală este menţinută prin Isus Hristos, care ne-a creat. El ţine toate „cu Cuvântul puterii Lui“ (Evrei 1.3). Dar El vrea să facă mai mult pentru noi. El vrea să ne dea apă veşnică, să ne conducă pentru totdeauna la Dumnezeu. Şi cum se face aceasta?

   „Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!“ (Apocalipsa 22.17).

   Şi astăzi, El cheamă pe fiecare:

   „Cine crede în Mine, are viaţa veşnică“ (Ioan 6.47).