Thomas Barnardo - Omul cu lanterna (4)

 

„Sfecla galbenă”

   Sala devenise agitată. Vorbitorul care trebuia să prezinte un raport despre misiunea printre păgânii din Africa și din China nu apăruse încă. Organizatorul a început să transpire când a observat că studentul la medicină Thomas Barnardo se afla în public. Și-a adus aminte că dorea să devină misionar în China...

   De curând îi spusese povestea incredibilă despre copiii nimănui care trăiau în haite întregi în mahalalele din Londra. Acești copii fără adăpost dormeau pe acoperișuri de magazii, în depozite, în orice colț și își câștigau existența cerșind și furând. Copiii erau vânduți, abuzați, mutilați și fugeau din azilele de săraci, de „stăpânii” lor care îi obligau să cerșească. Copii fără părinți, fără case – criminali ai viitorului! Era de-a dreptul incredibil! Ca publicul să nu fi venit degeaba, Thomas Barnardo a ajuns pe podium și așa a început o acțiune care, până în anul 1888 (adică 22 de ani), a scos din mizerie 12.653 de copii ai nimănui! Ziarele au publicat marea știre a doua zi: „Hoarde de copii fără adăpost în mahalalele din Londra!”. Mulți cititori nu au vrut să creadă acest lucru.

   Împreună cu câțiva jurnaliști și cu lordul Shaftesbury, marele prieten al copiilor, Thomas Barnardo a pornit prin mahalale într-o noapte geroasă. „Nicio pisică nu ar ieși în frigul acesta!”, și-a exprimat îndoielile un jurnalist. „Și apoi acest miros!” Domnii au strâmbat din nas. Chiar trăiau oameni în zona aceasta urâtă, în casele acestea dărăpănate? Într-un depozit sub o pânză, Barnardo a găsit un „cuib” de 73 de băieți cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, îmbrăcați în zdrențe.

   Prin această acțiune, Thomas l-a cunoscut pe „Sfeclă galbenă”, un roșcat de unsprezece ani. Mama lui trăia, dar îl alungase când avea șapte ani. Din când în când îl lua de pe stradă și îl jefuia pentru a-i căuta în buzunare bănuți ca să-și cumpere coniac. Acest băiat era urât, palid, neglijat. Nu a avut succes nici ca băiat de vândut ziare, nici ca lustruitor de pantofi, nici ca vânzător de chibrituri.

   Sfeclă galbenă a sperat că Thomas ar putea să-i găsească un loc de adopție într-o familie – dar banii lui Thomas se terminaseră. De aceea i-a promis băiatului că se va întâlni cu el peste exact o săptămână în același loc. Apoi...

   O săptămână nu era mult timp. Dar a fost totuși – prea mult timp. Patru zile mai târziu, Sfeclă galbenă a fost găsit mort într-o magazie. Murise de foame și de frig. Prea târziu! Tânărul student nu avea să uite niciodată ce îl învățase moartea Sfeclei galbene.

 

   Cunoscut ca „Omul cu lanterna”, care căuta noapte de noapte copiii fără adăpost în cuiburile lor, a devenit salvatorul multor copii fără adăpost din mahalalele londoneze și le-a oferit acestora un cămin în adăposturile pe care le-a fondat. El le-a arătat un viitor pentru viața lor pământească, dar și viitorul veșnic în cer pentru toți cei care cred în Domnul Isus.

   A fost bogat Thomas? Nu, nu a fost niciodată! El a crezut pur și simplu că Dumnezeu va avea grijă de copiii pe care i i-a încredințat. Dumnezeu nu l-a dezamăgit niciodată.

(sfârșit)