Ana locuia în apropierea unei mari plantații de afine. Vara, când fructele erau coapte, mulți copii din cartier veneau să culeagă afine. Fermierul le dădea coșulețe de plastic, în care încăpea o jumătate kilogram de fructe de pădure. Răsplata o primeau seara. În funcție de sârguința copiilor și de numărul de coșuri pe care le umpleau, primeau mai mulți sau mai puțini bani.
Nu toți copiii erau cinstiți. Unii puneau pe fundul coșurilor pământ și pietre. Apoi umpleau coșurile cu afine. Au vrut să o determine și pe Ana să facă la fel.
„Atunci vei câștiga de două ori mai mult seara”, spuneau ei.
Dar Ana era o oaie a Bunului Păstor. Ea știa foarte bine că un astfel de lucru era păcat și nu era pe placul Mântuitorului. Așa că ea a continuat cu onestitate să culeagă afinele și să umple cu acestea coșurile. Spre deosebire de ceilalți copii, ea nu trebuia să se îngrijoreze că fapta ei rea va fi descoperită și putea să-și primească recompensa bine meritată seara cu conștiința împăcată.
Nu merită să trișezi. Copiii care au vrut să trișeze au fost descoperiți curând și nu li s-a mai permis să ajute la culesul fructelor de pădure.
Chiar dacă tu crezi că este doar un lucru mărunt – ce contează dacă vecinul meu de bancă mă lasă să „copiez” puțin? – Dumnezeu vede tot ceea ce faci. Nu-L poți păcăli. Fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare faptă este cunoscută de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu