Să mă iubiți!

 

... după cum cel însetat visează că bea, și se trezește stors de puteri și cu setea neastâmpărată... (Isaia 29.8).

   Un cuplu a vizitat un orfelinat pentru a adopta un copil. Unui băiat pe care îl aleseseră, i-au vorbit în culorile cele mai roz despre casa lor frumoasă, despre jucării și despre tot ceea ce îi vor oferi. Atunci micuțul le-a răspuns:

   - Dacă tot ce aveți pentru mine este ceea ce au majoritatea celorlalți copii, atunci aș putea la fel de bine să rămân aici.

   - Și ce altceva îți imaginezi că ți-ar mai plăcea?, a întrebat femeia.

   - Să mă iubiți, a răspuns băiatul.

   Așa este! Inima nu poate fi niciodată satisfăcută de „jucării” sau de alte lucruri materiale. Chiar și cel mai mare lux nu poate satisface sufletul omului. Inima noastră tânjește după dragoste și siguranță; micuțul a rezumat foarte bine acest gând!

   Biblia face un pas mai departe și spune despre om că Dumnezeu „a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei” (Eclesiastul 3.11). Aceasta înseamnă că nici măcar dragostea și siguranța din relațiile umane nu ne pot liniști definitiv inima. Chiar și acestea, fără Dumnezeu, ar rămâne doar un „vis”, din care ne trezim „storși de puteri” și „cu setea neastâmpărată”.

   Dorința cea mai profundă a inimilor noastre poate fi satisfăcută numai de Dumnezeu Însuși, care ne-a creat și a sădit această dorință în inimile noastre. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, de care ne-am îndepărtat, prin credința în Domnul Isus Hristos.