Urma enigmatică – Partea 3

 

Într-o zi, Erdi și Arion - doi băieți - sunt martori la sosirea unui camion în satul lor de munte albanez. Vizitatorii sunt străini care aduc locuitorilor satului o veste bună. Unul dintre bărbați împărtășește acest mesaj cu Erdi, Arion și prietenii lor în mica școală a satului.

Bărbatul se apleacă peste carte. „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul”, citește el cu voce tare. „Dumnezeu a făcut întreaga lume - inclusiv pe tine. Dar noi am greșit și am făcut ceea ce este rău împotriva lui Dumnezeu. Biblia numește aceasta păcat.” – „Ce rău am făcut eu împotriva lui Dumnezeu?”, se întreabă Erdi. „Eu nu i-am făcut niciodată nimic rău.”

 

„Dacă o minți pe mama ta sau iei ceva ce nu-ți aparține, acesta este un păcat”, continuă bărbatul. „Dumnezeu trebuie să pedepsească acest lucru, pentru că El face întotdeauna doar ceea ce este bine. Biblia spune că răsplata păcatului este moartea și că, după aceea, urmează pierzarea veșnică.” – „Oh, aceasta este îngrozitor”, se gândește Erdi, amintindu-și cât de cumplit a fost când bunica lui a murit pe neașteptate.

„Dar Dumnezeu ne iubește pe noi, oamenii, deși suntem atât de răi. De aceea L-a trimis pe pământ pe singurul Său Fiu, pe Domnul Isus Hristos. În loc să ne pedepsească pe noi, Dumnezeu Și-a pedepsit propriul Fiu pentru păcatele noastre. Pironit pe o cruce de lemn prin mâini și picioare, Domnul Isus a murit.” Erdi nu poate înțelege acest lucru. „De ce a acceptat Fiul lui Dumnezeu așa ceva?”, se întreabă el, meditând la cuvintele bărbatului. Însă bărbatul continuă.

„Domnul Isus a fost pus într-un mormânt, iar dușmanii Săi s-au bucurat că El murise. Dar, pentru că este Fiul lui Dumnezeu, El a înviat după trei zile. Acum, El Se află în cer, alături de Dumnezeu, Tatăl Său.” Toate acestea sunt lucruri cu totul noi pentru Erdi. Cu ochii săi negri, el soarbe fiecare cuvânt al bărbatului. „Dacă te rogi astăzi lui Dumnezeu și Îi spui despre toate faptele rele pe care le-ai făcut, El dorește să-ți ierte vina. Trebuie doar să crezi cu tărie că Domnul Isus a fost pedepsit pentru păcatele tale. Atunci vei aparține lui Dumnezeu pentru totdeauna și nu vei merge în pierzare.”

Erdi vede pe bărbat zâmbind și spunând: „Dumnezeu mi-a iertat păcatele, iar acum Îl am pe Domnul Isus drept cel mai bun prieten al meu.” – „Vino aici, în față!”, îi cere bărbatul, arătând spre Arion. Fața lui Arion se înroșește puternic de emoție, dar el se ridică și merge totuși acolo. Străinul introduce mâna într-o cutie mare de carton, aflată pe pupitrul din fața sa și scoate o pungă albă, pe care i-o dă lui Arion.

„Așa cum vă ofer eu acum tuturor un mic dar, Dumnezeu v-a dăruit un dar mult, mult mai mare. El ni L-a dat pe Fiul Său – pe Domnul Isus”, spune bărbatul. „Primiți marele dar al lui Dumnezeu cu aceeași bucurie cu care prietenul meu de aici își primește micul dar din cutie. Cum te cheamă, băiete? „A-a-arion”, se bâlbâie prietenul lui Erdi, ușurat că se poate așeza la loc în bancă.

 

Apoi, bărbații împart pungile albe tuturor copiilor. Erdi este încântat de caietul și de creioanele din pungă. Este și mai entuziasmat de puloverul pe care l-a primit.

„Uite, Erdi”, strigă Arion, „caietul acesta seamănă aproape perfect cu cel pe care ni l-a dat bărbatul pe drum.”

Învățătorul le mulțumește bărbaților pentru darurile oferite copiilor. Lecția neobișnuită s-a încheiat. Erdi și Arion aleargă spre camion – atât de repede, încât ajung acolo înaintea bărbaților. Șeful satului îi așteaptă deja. Treptat, sosesc și ceilalți săteni. Copiii le arată părinților darurile primite.

În cele din urmă, bărbații se întorc de la școală. Unul dintre ei descuie ușa mare din spatele camionului. Un altul sare înăuntru și scoate cutiile, dându-le celor de afară. Șeful satului a trecut numele tuturor familiilor din sat pe o bucată de hârtie. Când este strigat numele familiei lui Erdi, mama lui merge la vehicul și ia pachetul. Plină de bucurie, nici nu se mai gândește la Erdi. Așa reușește el să se îndepărteze de ea pe furiș.

„Hai, Arion, să alergăm după camion când pornește înapoi spre vale”, strigă Erdi, trăgându-și prietenul după el. Bărbații își iau rămas-bun de la săteni. „Ne vom întoarce”, strigă bărbatul cu barbă neagră, făcând încă o dată cu mâna. Cel de la volan pornește motorul, cuplează marșarierul și întoarce camionul pe drumul îngust. Toată lumea face cu mâna în timp ce vehiculul coboară huruind pe potecă spre vale. Mulți copii aleargă după mașină, dar cei mai mulți renunță repede.