Uită-te spre cer!

 

"Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri."
Geneza 15.5
 
   Ai ieșit vreodată noaptea să te uiți la cerul înstelat? În unele seri nu se poate vedea foarte bine. Dar uneori strălucesc atât de multe stele, încât nu știi unde să te uiți.
   Poate că încerci să te orientezi cu ajutorul constelațiilor. Dar, cumva, de multe ori nu le găsești, nu-i așa? Eu, de exemplu, am găsit doar câteva. Poate că ți-a venit ideea de a număra stelele. Dar nu este chiar atât de ușor. Cum ar trebui să o faci fără să treci cu vederea o stea și să nu greșești numărătoarea?
 
Dumnezeu îi vorbește lui Avraam
   "Numără stelele, dacă poți să le numeri." - Așa i-a spus Dumnezeu lui Avraam. Acesta a fost un om care a avut încredere în Dumnezeu și a făcut ceea ce Dumnezeu i-a cerut. Dumnezeu i-a arătat lui Avraam cerul înstelat și apoi i-a promis o familie numeroasă. În acel moment, Avraam nu avea nici măcar un singur copil! Cu toate acestea, Avraam a avut încredere că Dumnezeu Își va împlini promisiunea. A trebuit să aștepte mulți ani până când Dumnezeu i-a dat fiul promis.
 
Poți număra stelele?
   Avraam și-a dat seama imediat că nu poate număra stelele. Nimeni nu poate, pentru că sunt pur și simplu prea multe. Nici tu nu poți să o faci. Întregul univers este plin de stele. Nu ne putem imagina ce înseamnă aceasta. Să reținem deci: numărul stelelor nu poate fi contorizat.
 
Dumnezeu știe numărul stelelor
   Dar acum gândește-te la acest lucru: Dacă Dumnezeu îți cere să numeri stelele, oare El Însuși știe numărul lor? Da, Dumnezeu cunoaște acest număr incredibil de stele! Așa este scris în Biblie. Poți deci să știi cu siguranță: "El (Dumnezeu) socotește numărul stelelor și le dă nume la toate" (Psalmul 147.4).
   Nu-i așa că este foarte impresionant? Tu nu poți număra nici măcar stelele pe care le vezi. Dar sunt mult mai multe stele decât poți vedea vreodată. Iar Dumnezeu le numără și chiar le dă nume.
 
Dumnezeu cunoaște fiecare stea
   După creație, Dumnezeu i-a dat primului om, Adam, misiunea de a da nume animalelor (Geneza 2.19,20). După cum probabil știi, există o mulțime de animale! Dar omul nu a numit stelele, altfel nu ar fi terminat niciodată! Nu, numai Dumnezeu poate să facă acest lucru.
 
Dumnezeu te cunoaște
   Dar acest mare Dumnezeu Se interesează de cei mici și de lucrurile mărunte. Privește din nou la Psalmul 147. Acolo citim nu doar că Dumnezeu numără stelele, ci acolo mai citim ceva:
   "Tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate" (Psalmul 147.3,4).
   Aceasta înseamnă că Dumnezeu nu este prea mare pentru a fi interesat de tine. Poate că ai auzit acest lucru de multe ori, dar nu îți dai seama ce înseamnă cu adevărat. Dumnezeu are puterea de a număra stelele, tu în schimb nu poti nici măcar să scrii acest număr! Și totuși, Dumnezeu vede când plângem. El vede inima zdrobită, adică durerea noastră interioară.
 
Ce înseamnă aceasta pentru tine?
   Dumnezeu cunoaște foarte bine fiecare persoană, inclusiv pe tine. El nu numai că te vede din exterior, dar știe și dacă ești fericit sau trist. Chiar dacă plângi, Dumnezeu vede și știe de ce plângi. Poate că uneori crezi că Dumnezeu este mult prea mare și mult prea departe pentru a te ajuta. Dar nu este adevărat. Dumnezeu îți vede inima, te poate ajuta și Se bucură când ai încredere în El.
   Fă ca Avraam: Uită-te spre cer!
 

Frica de moarte

    Când aveam 10 ani, a murit bunicul meu. Atunci mi-am dat seama că viața are un sfârșit. Pe lângă o mare tristețe, am fost copleșit de un gol infinit care nu mă părăsea. În disperarea mea, am încercat mai târziu să îl umplu cu fumatul, drogurile și alcoolul. Eram nefericit, singur și îngrozit de moarte.

   Am auzit despre Isus Hristos într-o tabără de vacanță. Mi-am spus: "Aceasta este Persoana care mă poate elibera de temerile mele și de golul interior!". Dar, cum nu voiam să renunț la droguri, mi-am suprimat repede acest gând.

   La vârsta de 23 de ani, am ajuns în închisoare pentru trafic de droguri. Atunci am început să mă rog din nou. Am citit și Biblia, dar fără să înțeleg mare lucru. După ce am fost eliberat, Dumnezeu a condus în așa fel lucrurile că cineva m-a invitat la o biserică creștină. Ceea ce am auzit acolo din Biblie mi-a lovit conștiința. Mi-am dat seama imediat că eram un păcătos și că meritam pedeapsa veșnică. Dar apoi am aflat și cum aș putea fi eliberat din această situație teribilă: Tot ce trebuia să fac era să cred în Isus Hristos, că El a plătit datoria mea pe cruce! Și așa am făcut!

   Din acel moment, întreaga mea viață s-a schimbat. Am renunțat la alcool și droguri și mi-am căutat un loc de muncă decent. De asemenea, am cerut iertare celor cărora le făcusem rău. Astăzi Îl numesc pe Dumnezeu Tatăl meu. Știu că păcatele mele sunt iertate. Viața mea a primit un sens și nu mă mai tem de moarte.

Rătăcit și pierdut

    Micuța Janet, în vârstă de doi ani, nu intenționase să se rătăcească. Ea pur și simplu își urmase frații în pădure. Picioarele ei nu erau atât de rapide, așa că a rămas în urmă. În cele din urmă, nu i-a mai putut vedea pe ceilalți.

   Curând, liniștea a fost întreruptă doar de câte un ciripit de pasăre în copaci. A început să se întunece încet-încet - dar fetița a mers mai departe, urmându-i pe ceilalți, așa cum se gândea ea.

   A fost panică acasă când au sosit frații și Janet nu era cu ei. Părinții au căutat în tot cartierul, prietenii li s-au alăturat, a fost anunțată poliția și a fost solicitat un elicopter. Peste tot se auzeau strigăte: "Janet, Janet!". Dar Janet nu era nicăieri. Orele au trecut, unii au încetat să mai caute. Alții nu se puteau opri, pentru că se gândeau la propriii lor copii, în siguranță și în patul cald de acasă. La un moment dat, raza unei lanterne a surprins o vulpe. În cele din urmă, lumina a căzut pe o siluetă mică ce dormea cuibărită lângă un copac: Janet!

   Ea nu se putea salva și nu ar fi găsit niciodată singură drumul înapoi acasă. Alții trebuiau să o caute și să o găsească.

   Poate că te recunoști în Janet. Vrei să te duci "acasă" (în cer), te-ai orientat după diverse persoane, dar nu ajungi la destinația dorită. Poate că ai căzut "la pământ", epuizat. Dar nu dispera: Cineva te caută și vrea să te ducă "acasă". Ce trebuie să faci? Roagă-te lui Dumnezeu! Citește capitolul 15 din Evanghelia după Luca! El ți Se va arăta cu siguranță!

Lașitatea

   Urmau să dea lucrare la limba engleză. Cei 36 de elevi de la școala gimnazială își așteptau agitați profesorul, care întârzia să intre în clasă. De data aceasta nu adusese cu el nicio foaie cu exerciții. Copiatorul era stricat, așa că profesorul a fost nevoit să scrie pe tablă textul lung pentru exercițiile de gramatică.

   Frank ședea în penultima bancă din clasă, pentru că era cel mai înalt din clasă. Până acum, nu avusese niciodată dificultăți în a recunoaște ceea ce era scris pe tablă. De data aceasta, însă, profesorul scria foarte mic și Frank a fost șocat să constate că nu putea descifra textul.

   Alarmat, s-a gândit ce ar trebui să facă. Apoi i-a șoptit vecinului său: "Peter, nu pot să citesc textul de pe tablă, o să-l copiez de la tine!"

   Frank a fost prea laș să-i spună profesorului că nu vedea ce era scris pe tablă și că dorea să fie pus într-o bancă mai în față. Așa că a trișat și a copiat totul de la Peter - inclusiv greșelile. Frank și Peter nu au fost prinși. Dar nota lui Frank a fost mai rea decât de obicei.

   În aceeași zi, a mers împreună cu mama sa la oftalmolog, care i-a prescris imediat o pereche de ochelari și a fost surprins că Frank nu a venit mai devreme la el.

   Frank nu numai că trișase, dar îi era și foarte rușine că fusese laș să îi spună profesorului despre problema sa. El dorea să fie credincios Domnului Isus, iar acum fusese atât de laș! S-a gândit mai ales la versetul din Biblie pe care tatăl său îl citise cu puțin timp înainte: "Cât despre fricoși, necredincioși ... și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă" (Apocalipsa 21.8).

   Frank era în mare necaz, chinuit de teamă și de îndoială. Dar apoi și-a amintit de promisiunea Domnului Isus că îl va ajuta dacă se întoarce la EL (Psalmul 50.15). În cele din urmă, Frank s-a pus pe genunchi și i-a spus Domnului Isus despre necazul și păcatul său. Acum putea să aștepte cu mult curaj următoarea lecție de engleză.

Cuvinte goale versus viață

 
   Mihai intră în cafenea. La ușă îi stă în cale Laurențiu, un prieten de la grădiniță. Laurențiu tocmai vrea să iasă. Are în brațe o pungă uriașă cu chifle.
Mihai: Salut! Cum îți merge?
Laurențiu: Și ție?
Mihai: Bine!
Laurențiu: Super!
Mihai: Hai să ne întâlnim cândva!
Laurențiu: Cu siguranță!
Laurențiu iese. Este vânt și ușa se închide cu zgomot.
Mihai comandă un cappuccino.
 
   Spre deosebire de Mihai și Laurențiu, Dumnezeu nu cunoaște cuvinte goale. Cuvintele Lui sunt sincere, fără clișee, personale și adevărate. Mai mult, ele sunt viață. Ele pot fi chiar "viața ta". Este oare posibil așa ceva? Încearcă! Citește sincer Biblia, ca pe mesajul lui Dumnezeu pentru tine! Roagă-te! Vorbește cu creștini credincioși! Vei fi uimit: cuvintele Bibliei nu sunt goale, ci viață!