Să nu poată spune nimeni

Să nu poată spune nimeni

Că l-ai înșelat vreodată,

Ai spre toți întotdeauna

Toată inima curată.

Nu uita, nu uita,

Unde-i fi, unde-i sta,

Fii smerit,

Fii cinstit,

Cum Isus ți-a poruncit,

Doar așa

Vei putea

Fii oriunde fericit.

Să nu poată spune nimeni

Că din vina ta suspină,

Ai spre toți întotdeauna

Bunătatea cea mai fină.

Să nu poată spune nimeni

Că tu l-ai dus la pierzare,

Ai spre toți întotdeauna

Cea mai sfântă înfrânare.

„Să lumineze și lumina voastră”

   Horațiu avea 13 ani când s-a mutat de acasă într-un oraș străin pentru a frecventa acolo o școală. Părinții l-au adus la gară și l-au încurajat încă o dată să rămână credincios în toate situațiile Mântuitorului lui și să nu neglijeze citirea Cuvântului lui Dumnezeu și rugăciunea.

   Horațiu nu făcuse până atunci niciodată o călătorie așa de lungă și nu călătorise într-un vagon de dormit. Când s-a făcut seară și ceilalți călători și-au căutat paturile pentru a se odihni, și-a făcut și el patul. Dar înainte de a se pune în pat, s-a așezat pe marginea patului, și-a scos Biblia și a citit un scurt pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum făcea acasă în fiecare seară. Într-adevăr, inima îi bătea cu putere când a văzut că ceilalți bărbați se uitau la el. Dar nu s-a rușinat. Apoi a îngenuncheat și s-a rugat așa cum era obișnuit de acasă. La final s-a pus în pat, a tras perdeaua și a adormit în pace.

   În compartiment se mai aflau încă trei călători, dintre care unul era creștin. Ceilalți doi erau comercianți, care nu-L cunoșteau pe Domnul Isus ca pe Mântuitorul lor personal. Când unul dintre ei l-a văzut pe Horațiu citind și rugându-se, trecutul a reînviat în el. S-a uitat la ceilalți doi bărbați și a spus:

   - A trecut foarte mult timp de când am văzut așa ceva. Și mama mea m-a învățat să mă rog și mi-a citit din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar – am neglijat toate acestea, pentru că m-am considerat inteligent și am crezut că pot să reușesc și fără rugăciune și fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dar m-am înșelat. Cât de săracă este viața mea – în ciuda mulților mei bani! Cum pot să mă împac cu Dumnezeu?

   Creștinul a vorbit mult timp serios și insistent cu cei doi bărbați în timp ce trenul mergea prin noaptea întunecoasă. Ei s-au lăsat conduși la Domnul Isus, s-au căit și au primit în credință mântuirea veșnică.

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă... Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Matei 5.14 și 16

Cum se controlează singură lumea lui Dumnezeu?

   După ce Dumnezeu a terminat de făcut această lume, El n-a părăsit-o. El Se interesează de ea și Se va interesa întotdeauna. Dacă Dumnezeu n-ar avea grijă de lumea noastră, ea s-ar distruge într-o zi. Noi nu înțelegem cum are Dumnezeu grijă de lumea Lui, dar putem vedea o parte din lucrarea Lui.

   Când Dumnezeu a făcut ființele cu viață, le-a făcut ca să se autocontroleze, autoîngrijească, atât timp cât El le dă viață. Florile dau semințe, iar semințele dau alte flori. Copacilor le cad frunzele și le cresc altele în fiecare primăvară. Zăpada constituie un acoperământ călduros pentru micile plante, care dorm în pământ și care altfel ar îngheța. Frunzele căzute în pădure devin ude și putrezesc, pentru ca solul să le folosească din nou ca hrană pentru aceiași copaci.

   Animalele, de asemenea, au fost făcute să se îngrijească. Urșii știu cum să se urce în copaci, ca să fugă de dușmani. Animalele mamă au grijă de copiii lor, exact cum mamele au grijă de copii la oameni. Mulți pui ai pădurii sunt colorați la fel ca tufișurile pădurii pentru a fi feriți de pericol. Păsările sunt închise la culoare, ca să se ascundă în copaci și să-și acopere puii în cuiburi, când pericolul e aproape. Multe animale au un miros pe care îl folosesc să sperie animalele dușmane. De aceea „sconcs-ul” are un miros așa de puternic.

   Dumnezeu are grijă de copiii Lui în același mod. Mâncarea ne ajută să creștem. Chiar și când dormim, corpurile noastre cresc și se mențin sănătoase. Dumnezeu ne-a făcut, ca să ne putem juca și mânca, și să dormim, să ne odihnim. Ne-a făcut de asemenea să putem gândi și să știm că El ne-a dat toate aceste lucruri. Și El dorește să-I mulțumim pentru grija ce ne-o poartă.

Lumina lumii

„Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.” Ioan 12.46

   Acolo unde este satan, este întuneric, întuneric spiritual. În lume este acest întuneric, pentru că satan este dumnezeul și prințul acestei lumi.

   Orice om fără Dumnezeu este în acest întuneric și nu se poate elibera singur de el.

   Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe acest pământ și a luminat în întuneric, pentru ca oamenii să poată fi eliberați din mâna prințului acestui întuneric, din mâna diavolului.

   Astfel, oricine crede în Domnul Isus și în lucrarea Lui de răscumpărare de la Golgota, vine de la întuneric la lumina Sa minunată.

   Ce fericire este pentru oricine a a vut parte de trecerea de la întuneric la lumină!

   Ai venit la lumină?

Drum înfundat!

   Anita fusese la început atât de fericită, acum însă era peste măsură de dezamăgită și de disperată. Ai avut și tu parte de așa ceva? O dată, de mai multe ori? Te înțeleg. Dar acum te rog să cugeți puțin timp împreună cu mine.

   Ce trebuie să faci când ajungi pe un drum înfundat? Să întorci și să pornești din nou. Dar mai înainte trebuie să te gândești la locul de plecare și la destinația ta, pentru a nu goni iarăși spre următorul drum înfundat. Ai înțeles?

   Bine, atunci permite-mi acum să-ți adresez întrebarea logică: este viața ta în rânduială și problema vinei tale clarificată? Pentru că dacă nu este așa, atunci nu vei ieși de pe drumul înfundat pe care te afli.

   Acum vei întreba cu siguranță: „Cu ce pot să umplu pe termen lung golul inimii mele?” Există doar acest răspuns: Isus Hristos dorește să intre în inima ta. El vrea să-ți dea odihnă. Dacă recunoști înaintea lui Dumnezeu vina ta și crezi în Domnul Isus, creezi baza pentru o legătură stabilă cu Dumnezeu și cu oamenii din jurul tău. Întreaga ta viață nu va mai duce spre capătul drumului înfundat, ci va avea o țintă minunată: o viață cu Dumnezeu pe pământ și după aceea un loc sigur în cer.