Butonul de sonerie

   Micuţa Natalie stătea în faţa uşii de la intrare a unui bloc cu opt etaje. Fetiţa de patru ani se ridica mereu pe vârfuri şi încerca să ajungă la butonul de sonerie aşezat destul de sus. Acolo locuia ea, iar după ce s-a jucat în faţa blocului, acum dorea să intre în casă. Se întindea mereu, dar nu reuşea: nu ajungea la butonul de sonerie.

   O clipă s-a gândit ce ar fi de făcut. Apoi s-a dus pe partea laterală a blocului unde ştia că, deasupra multor etaje, se afla mama ei. A strigat de câteva ori tare: „Mami, mami, deschide!“ Imediat s-a deschis o fereastră, mama s-a uitat în jos şi a răspuns: „Imediat, Natalia, du-te iarăşi la uşa de la intrare.“

   Puţin mai târziu, fata a putut să intre în casă.

   Câteva zile mai târziu, lângă uşa de la intrare a fost pus un scăunel, pe care Natalia putea să urce şi să ajungă cu uşurinţă la butonul de sonerie.

   Mama  a auzit imediat strigătul copilului ei şi i-a venit în ajutor. Tot aşa, Domnul Isus este gata să te ajute. Îndreaptă-te în rugăciune spre El. El aude strigătul tău. Cu siguranţă!

   Domnul Isus doreşte să vii la El. El invită încă prietenos: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28).