Este un băiat aici...

   Avea probabil doisprezece ani. Oare mergea la şcoală, mai avea părinţi, trebuia să muncească deja pentru a-şi câştiga pâinea? Nu ştim! Eu mi-l imaginez mic şi vioi; sigur, ştia să se descurce întotdeauna.

   De ce se grăbeau aşa mulţi oameni spre munte? Cu câteva provizii, băiatul îi urmă. Acolo sus era o mare mulţime adunată; mulţimea era foarte liniştită, pentru că Cineva îi vorbea. Ce frumos era: în cer nu mai există durere, tristeţe şi copii nefericiţi...

   Dar, vorbirea s-a sfârşit. Câţiva bărbaţi s-au apropiat de acel Om: „Învăţătorule! Învăţătorule! Trimite pe aceşti oameni, căci le este foame.“ Dar Isus nu a vrut să-i trimită:

   „Câte pâini aveţi? Verificaţi! Daţi-le să mănânce!“

   În timp ce se căutau peste tot alimente, băiatul s-a apropiat de Domnul Isus şi I-a dat, fără să ţină ceva pentru el, cinci pâini şi mai mulţi peştişori. Un ucenic a zâmbit: „Ce sunt acestea la atâţia?“ Dar Isus deja le-a poruncit oamenilor să se aşeze. Domnul dorea să facă din puţin mult: toată marea mulţime de oameni s-a săturat!

   În lumea noastră de astăzi sunt mulţi, mulţi oameni, care înfometează după pace şi fericire. Ei au nevoie de Evanghelie, dar nu o cunosc. Este un băiat... o fată aici: Tu eşti acela, micuţ cititor! Nu vrei să urmezi acest exemplu şi să pui la dispoziţia lui Dumnezeu tot ce ai? Poate nu este mult, dar El poate face din puţin mult, dacă Îi dai Lui totul. Mulţi oameni L-ar cunoaşte poate pe Domnul Isus, dacă viaţa ta ar sluji în mâna Sa să le aducă Evanghelia.

   Gândeşte-te bine la aceasta. Citeşte astăzi cu atenţie versetele 5 la 13 din capitolul 6 al Evangheliei după Ioan şi urmează exemplul lui Isaia:

   „Am auzit glasul Domnului, întrebând: «Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?» Eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă!»“ (Isaia 6.8).