Silvia primește o scrisoare

   Silvia vine tocmai de la școală. Drumul pe jos spre casă durează aproximativ douăzeci de minute, dar pe Silvia nu o deranjează acest lucru. Ei îi place afară, mai ales când ninge cu fulgi mari ca astăzi.

   Când Silvia este doar la câțiva metri de casă, vede un bărbat ieșind din curtea vecinilor.

   - Bună ziua, domnule Berian! strigă Silvia și face cu mâna. Poștașul tocmai cotește pe potecă și ridică brațul pentru a face cu mâna.

   - Bună Sil... – ahhhh!

   Deodată, domnul se clatină încoace și încolo - și cade pe spate strâmbându-se de durere. Silvia este foarte speriată și fuge spre el.

   - Domnule Berian, v-ați lovit? Vă puteți ridica?

   Bărbatul se ridică și își scutură zăpada de pe pantaloni. Se pare că nu s-a lovit! Silvia îl ajută să strângă o mână de scrisori, pe care le-a pierdut când a căzut.

   - Vecinii voștri sunt în concediu, Silvia? Nimeni nu a pus ceva pe jos și am alunecat pe gheață. Bine că n-am pățit ceva, spune domnul Berian. Apoi o întreabă pe Silvia:

   - Ai terminat cu școala pe astăzi?

   Silvia încuviințează și zâmbește.

   Silvia îl cunoaște destul de bine pe domnul Berian, pentru că el trece aproape în fiecare zi pe la casa lor și aduce familiei Silviei și vecinilor ei scrisori și uneori chiar pachete.

   - Bine că nu v-ați lovit! Ea își strînge mai tare brațele pe lângă corp. S-a făcut foarte rece! Nu vă este frig?

   - Dacă îmi este frig? întreabă domnul Berian. Nu. Știi, eu sunt obișnuit să stau în fiecare zi afară. Cu cizmele mele groase și cu șosetele călduroase merge fără probleme. Îmi place aerul, zăpada și chiar soarele. Numai când plouă, uneori nu este așa de frumos.

   Silvia se gândește o clipă și întreabă:

   - Dar de ce nu stați acasă când plouă și să mergeți abia ziua următoare cu poșta?

   Domnul Berian râde și spune:

   - Da, ar fi ceva! Nu, nu, așa ceva nu este posibil. Transportul de scrisori este meseria mea, nu pot să rămân acasă! Imaginează-ți, ce ar fi dacă aș merge la lucru doar când aș avea plăcere! Gândește-te la oameni ca bătrâna doamnă Ștefan. Fiica ei locuiește foarte departe și nu o poate vizita. De aceea doamna Ștefan mă așteaptă cu nerăbdare în fiecare zi, dacă nu cumva îi aduc vești de la fiica ei.

   Silvia dă din cap și spune:

   - Da, înțeleg. Fiecare se bucură de scrisori. Apoi suspină încet: Mi-aș dori ca cineva să-mi scrie și mie odată.

   Domnul Berian se uită prietenos la ea și îi propune:

   - Scrie tu cuiva, atunci vei primi cu siguranță curând un răspuns.

   Pentru un timp scurt se lăsă liniștea între cei doi.

   - Tocmai îmi amintesc că și tu ai primit odată o scrisoare.

   - Da, spune Silvia, bunica mi-a trimis o vedere din concediu, dar de mult timp.

   Domnul Berian zâmbește.

   - Da, se poate. Dar eu mă refer la o altă scrisoare, o scrisoare de la Dumnezeu!

   Silvia se uită mirată la el.

   - O scrisoare de la Dumnezeu? Nu, nu știu. Nu-mi amintesc, ca Dumnezeu să-mi fi scris vreodată.

   Domnul Berian zâmbește acum ștrengărește.

   - Poate că scrisoarea nu a ajuns chiar la tine. Știi ceva? Mâine ți-o aduc, atunci vei vedea la ce mă refer.

   Silvia se uită în urma lui neîncrezătoare. „Domnul Berian are o scrisoare de la Dumnezeu pentru mine? Oare ce va fi înăuntru?” se gândește ea.

   - Deci pe mâine, acum trebuie să plec mai departe, își ia rămas bun domnul Berian de la ea.

   Silvia este încă tot nedumerită și spune încet:

   - Da, pe mâine, sunt foarte nerăbdătoare!

   Ziua următoare este o zi de sâmbătă și Silvia îl așteaptă pe poștaș cu nerăbdare. Ea se așază la fereastră, ca nu cumva să nu-l vadă. În sfârșit apare! Silvia își încalță repede cizmele și își îmbracă jacheta și fuge înaintea lui.

   - Domnule Berian, domnule Berian, aveți scrisoarea pentru mine?

   Poștașul râde și dă din cap afirmativ. Apoi scoate ceva din geantă.

   - Aici, poftim!

   Silvia face ochi mari.

   - Dar aceasta este o Biblie! Și unde este scrisoarea? Domnul Berian îi explică:

   - Biblia este scrisoarea lui Dumnezeu, Silvia! Dumnezeu le-a dictat foarte exact în urmă cu multe secole diferiților scriitori ce să scrie în Biblie. Dumnezeu vrea ca pe cât posibil toți oamenii din toată lumea să primească această scrisoare.

   - Atunci este o scrisoare foarte importantă, spune Silvia.

   - Da, Dumnezeu ne descrie în scrisoarea Lui, cum putem să-L cunoaștem mai bine și ne explică cum poate deveni Prietenul nostru. O scrisoare mai frumoasă și mai importantă nu vei primi niciodată în viața ta.

   Silvia se uită la domnul Berian mirată.

   - Chiar pot să țin Biblia?

   Poștașul încuviințează prietenos.

   - Da, Dumnezeu dorește, ca tu să citești scrisoarea Lui.

   - Oh, foarte frumos! se bucură Silvia. Sunt foarte curioasă ce este în ea! Voi începe imediat să citesc. Mulțumesc mult!

   Domnul Berian zâmbește.

   - Cu plăcere. Și îți dau încă o sugestie. Poate ai învățat deja la școală că în Biblie există un Vechiul și un Noul Testament. Începe cel mai bine să citești Noul Testament, cartea Matei. Și nu renunța dacă nu înțelegi imediat totul. Scrisoarea lui Dumnezeu este cu atât mai interesantă, cu cât citești mai mult, ai înțeles?

   Silvia încuviințează bucuroasă:

   - Am înțeles.