Greşeală, Flavius!

   ...împărţit la 3 este – 64. Deci, aşa este! Nu a fost nici pe jumătate aşa de greu, cum s-a gândit. Acum şi temele la română şi apoi poate să plece. Turul cu bicicleta va fi desigur frumos – cu picnic şi tot ce se cade de altfel. Să sperăm că va veni şi Teo, atunci va fi mai amuzant... Dar stai! Mama strigă:

   - Flavius, Flavius!

   - Da, ce este?

   - Nu uita să mergi azi după-masă la doctorul Coteanu la cabinet pentru injecţie! Nu uita – este important ca să ţi-o dea.

   Of, aşa o supărare! Va fi timpul scurt, dacă mai trebuie să rezolve şi asta. Atunci să se grăbească acum cu aceste teme de română...

   - ...Mamă, plec acum. Facem în după-masa asta un tur mare cu bicicletele în jurul lacului de acumulare. Între timp facem şi un picnic şi una, două porţii de îngheţată – va fi desigur bine!

   - Dar gândeşte-te la doctorul Coteanu! Mai bine mergi acum imediat – atunci te-ai scăpat!

   - Da, da, în regulă. Atunci pe deseară.

   Flavius deschide geanta de bicicletă, pune înăuntru lucrurile necesare, o închide şi acum este gata de plecare. Într-o jumătate de oră este întâlnirea la Ovidiu. Ar putea să reuşească şi cu doctorul Coteanu... dar dacă iarăşi sunt mulţi pacienţi în sala de aşteptare... atunci prietenii lui trebuie să aştepte după el sau să plece chiar fără el... În faţă se vede acum cabinetul... într-adevăr, în faţă este plin de maşini! ... Ah, această injecţie poate nici nu este chiar aşa de importantă... poate că deseară mai este timp destul... deci, atunci: să pornească, şi direct la Ovidiu! Nu ar putea pierde un astfel de tur de biciclete din cauza unei programări la doctor!

   - Ei, Flavius, treci peste? Sau eşti prea laş?

   - Prostii, trebuie doar să-mi leg şireturile de la pantofi. Atenţie, vin!

   Prea laş! Cristian ar trebui să-şi ţină gura! De altfel, el este acela care nu are curaj. Să mergi cu bicicleta peste trunchiul de copac gros pe toată lungimea lui, nu este nicio problemă... ei, se va minuna Cristian! Foarte atent acum, încă câţiva metri...

   - Ei, mulţumit?

   - Da, nu este rău! Dar hai, acum trebuie să ne grăbim, ceilalţi au ajuns desigur deja înapoi la Ovidiu.

   - Nicio agitaţie, Cristian, drumul spre casă îl găsim şi singuri. A fost foarte bine în după-masa asta: drumul în zig-zig prin parcarea de maşini, apoi aproape accidentul lui Ovidiu, Teo şi Alex. Cât este ora de fapt? O, deja şapte fără un sfert! Oare cabinetul doctorului Coteanu mai este deschis?

   - Salut, Cristian, trebuie să trec pe la doctor. Spune-le şi celorlalţi, da?

   - Da. Salut!

   Aşa, aici este cabinetul. Hm, totul arată aşa de gol, şi uşa... este închisă! A plecat de mult timp acasă. Ei, a avut ghinion, săptămâna viitoare va fi desigur iarăşi aici...

   (Greşeală, Flavius! Dr. Coteanu va fi în concediu trei săptămâni! Şi tu nu ai luat injecţia... şi curând se va face observată această neglijenţă.)

   - Mamă, mă simt aşa de bolnav, mă mănâncă iarăşi totul. Am cumva iarăşi vreo alergie de piele?

   - Ia să vedem... ei, asta este un cadou frumos. Faţa ta este pătată complet şi sigur ai şi febră. Acum putem face doar ceva: să mergi în pat. Va dura ceva timp până vei fi iarăşi sănătos!

   Oare a învăţat Flavius ceva din această întâmplare?

   În injecţie se afla un medicament care l-ar fi ţinut sănătos – dar Flavius nu l-a considerat important. A crezut că ar fi sănătos!

   Să nu te ocupi de un lucru periculos – asta nu schimbă nimic la pericolul lucrului – din contră: îl face şi mai periculos!

   Cine nu se preocupă cu păcatele pe care le-a făcut, face la fel: el face totul mult mai complicat! O viaţă cu păcate este mai periculoasă, mai rea decât alergia lui Flavius – o viaţă cu păcate, fără să vii în rânduială cu Dumnezeu: este periculos de moarte!

   Flavius s-a însănătoţit iarăşi – dar cine nu recunoaşte înaintea lui Dumnezeu păcatele lui, va ajunge în iad şi de acolo nu va mai putea ieşi niciodată! De aceea: este important să te interesezi la timp de iertarea păcatelor. Cel mai bine, chiar acum!