Giovanni

   Giovanni, un comerciant de mirodenii italian din America, a deschis împreună cu soția lui un magazin, pentru a-și câștiga existența. El îi servea bine pe clienții săi, era amabil, sincer și nu dorea să devină repede bogat. În acest mod, oamenii au câștigat încredere, iar el avea tot mai mulți clienți și un câștig bun. Dar pentru sufletul său și pentru veșnicie nu se îngrijeau amândoi deloc.

   Tatăl lui Giovanni, dimpotrivă, era un copil al lui Dumnezeu și se ruga mult pentru fiul său. Când a murit, i-a lăsat ca moștenire o Biblie mare și frumoasă. Fiul necredincios a spus soției sale:

   - Ce păcat că tatăl meu a cumpărat așa o carte de scumpă, care l-a costat mai mulți dolari! Dacă o ducem la librărie, vom primi puțini bani pentru ea. Mai bine să o folosim ca hârtie de ambalat în magazin.

   Și gândiți-vă, copii, bărbatul a făcut așa în fărădelegea sa și în parte și neștiința sa. El a așezat Biblia cea mare pe tejghea, a pus un cuțit lângă ea, și când trebuia ambalat ceva potrivit în hârtie, tăia o foaie sau mai multe din ea.

   Aşa a făcut mai mult timp, și nimeni nu a protestat. Aproape toți clienții săi erau așa de neștiutori ca și el cu privire la Biblie.

   Dar s-a întâmplat ceva. Un agricultor străin a cumpărat ceva în magazinul lui Giovanni. El a văzut cum acesta voia să ia o foaie din Biblie pentru a ambala marfa, și a spus tare și repede:

   - Ce faceți? Aceasta este Cartea sfântă a lui Dumnezeu! Niciodată nu voi vrea ca marfa mea să fie împachetată într-o foaie din Biblie!

   Spunând acestea puse marfa fără hârtie în geantă, plăti și ieși repede.

   Giovanni a fost uluit. Cartea sfântă a lui Dumnezeu? Nu ar fi făcut la urmă mai bine să o fi citit așa ca tatăl său?

   El o puse deoparte până la închiderea magazinului și începu apoi să citească. Ce anume? În profetul Daniel ultimul capitol. Acolo scrie în versetul 2:

   „Mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viața veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică.“

   Iar în versetul 13:

   „Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.“

   Duhul lui Dumnezeu a folosit acest loc și multe altele pentru a trezi conștiința lui Giovanni și pentru a-l aduce în stare să-și vadă păcatul.

   „Care este partea mea de moștenire la sfârșitul zilelor?“ a trebuit să se întrebe el.

   Cu cât citea mai mult în Biblie, cu atât era mai convins de starea lui de păcat. Și – ce minune! – a sosit ziua când Giovanni s-a căit și și-a pus în rânduială viața sa din trecut. Bunul Dumnezeu i-a arătat versete în Biblie, care Îl declarau pe Isus ca Mântuitorul. El a găsit pacea prin credința în sângele Mântuitorului și în învierea Sa și a devenit împreună cu soția sa, care de asemenea s-a întors la Dumnezeu, o mărturie vie despre mântuirea în Hristos.

   Giovanni a cumpărat apoi o Biblie nouă, frumoasă și mare și a așezat-o împreună cu cealaltă cu foi rupte pe tejghea, iar când oamenii întrebau de ele, pentru el era o ocazie bună să mărturisească mai mult despre Mântuitorul și Răscumpărătorul său așa de iubit.