Urmările unei minciuni

   Era într-o dimineaţă frumoasă de duminică, când un predicator a fost chemat să viziteze pe un tânăr care se afla într-un mare necaz sufletesc. Predicatorul l-a urmat imediat pe trimis, cotind de pe o stradă pe alta, până când în sfârşit au ajuns la închisoarea oraşului.

   Aici, amândoi au intrat în curte, unde paznicul închisorii le deschise uşa mare, din fier şi îi lăsă să intre în clădirea înspăimântătoare. Apoi deschise o altă uşă mai mică, care imediat ce a intrat predicatorul se închise în balamalele grele, din fier; de asemenea a fost tras zăvorul.

   În această celulă stătea un tânăr de aproximativ 20 de ani. Predicatorul a fost uimit să întâlnească un asemenea tânăr în acest loc. Cel din urmă începu imediat să vorbească şi spuse:

   - Am ascultat azi-dimineaţă sunetele ceremonioase ale clopotului de la biserică în timp ce mi-am amintit cu mare durere sufletească de timpul de odinioară, când eram un elev voios la şcoala duminicală, ceea ce mi se pare că nici nu a fost de foarte mult timp. Dacă aş fi continuat să merg la şcoala duminicală, nu aş fi ajuns niciodată aici. Dar am spus mamei mele o minciună; şi asta s-a întâmplat aşa:

   Într-o duminică dimineaţa a venit un băiat din vecini la mine şi m-a rugat să merg cu el la pescuit. Mama a auzit şi mi-a spus să nu merg cu el, să merg la şcoala duminicală. Dar eu am înşelat-o pe mama, şi în loc să merg la şcoala duminicală, l-am însoţit pe celălalt băiat la apă pentru a pescui.

   După cunoştinţa mea, a fost pentru prima dată când am minţit-o pe mama. O, dacă ar fi fost ultima dată! - Dar, din contră! De atunci înainte a devenit o obişnuinţă să o mint pe mama cu orice prilej, până am fost aşa de păcătos, încât am pierdut orice plăcere de şcoala duminicală şi astfel şi dragostea faţă de mama.

   Aşa a mers mai departe; am început să beau vin şi rachiu, şi sub influenţa băuturilor ameţitoare am făcut fapta rea din cauza căreia trebuie să stau după lacăt şi zăvor.

   Cititori tineri, gândiţi-vă unde a dus o singură minciună pe acest nefericit! Tot ea l-a dus, după ce a călcat porunca „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”, de la un păcat la altul.

   Oh, păziţi-vă de păcatul neascultării; păziţi-vă de minciuni, de profanarea duminicii, de băuturi tari! Gândiţi-vă că acestea sunt fuscele la scara spre iad!

   „El dă izbândă celor fără prihană.” Proverbe 2.7

   „Tu pierzi pe cei mincinoşi.” Psalm 5.6

   „ ...toţi mincinoşii, partea lor este iazul care arde cu foc şi cu pucioasă.” Apocalipsa 21.8

   „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” Proverbe 14.34

   „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi», dintre care cel dintâi sunt eu.” 1 Timotei 1.15