Un
preot de la țară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din
biserica sa spălându-și rufele în râu și, apropiindu-se de ea, a întrebat-o:
- Duminică
la slujbă am văzut că nu m-au ascultat toți cu atenție. Poate c-am vorbit
lucruri prea savante și mă gândesc ca duminica asta să vorbesc mai pe înțelesul
oamenilor. Spune-mi dumneata, ce-ai înțeles din ce-am spus eu în predică?
Femeia
i-a răspuns cu smerenie:
-
Eu nu am multă carte, dar aș vrea să vă întreb și eu ceva. Vedeți pânzele ce le
spăl eu acum? Apa trece prin ele și le curăță. Credeți că au ele habar de cum
le-a curățat apa? Și cu toate astea devin albe și frumoase. Eu nu înțeleg la
biserică toate cuvintele, dar simt în suflet puterea Cuvântului lui Dumnezeu care
mă curățește de păcat așa cum apa aceasta curăță pânzele mele.
Preotul
a plecat foarte mulțumit văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte,
ci și cu sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu