În timp ce Ana și Mihai se jucau și săreau sprinteni și voioși încoace și încolo, mama lor intră în cameră cu o farfurie plină cu prăjituri și o așeză pe masă.
Abia ieși, și Mihai începu să strige:
- Vreau o prăjitură, vreau o prăjitură!
Băiatul se duse pe vârfurile picioarelor spre masă și întinse mâna.
- Nu, nu, n-avem voie să le atingem, obiectă Ana.
Mihai însă o împinse pe sora lui și strigă cât putu:
- Vreau o prăjitură. Mama nu mă vede și nici nu le-a numărat.
- Dar Dumnezeu vede acest lucru și poate
chiar le-a numărat! strigă plângând Ana.
Auzind aceste cuvinte, micuțul băiat
luă rușinat mâna de pe farfurie; își aminti că Dumnezeu vede totul și
pedepsește răul.
Ferește-te să faci rău... (Iov 36.21).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu