Prin
cuvintele serioase ale unui evanghelist, o mamă și fiica ei au fost determinate
să-și recunoască starea lor pierdută. L-au cunoscut, de asemenea, pe
Mântuitorul lor, Domnul Isus, căruia I-au mărturisit păcatele lor. Făcând aceasta,
ele au devenit foarte fericite. Mai ales fiica Ana își dorea să le spună
tuturor oamenilor despre marea ei bucurie, ca și ei să ajungă tot așa de
fericiți ca și ele.
- Mamă,
doresc să merg la vecinii noștri și să vorbesc cu ei despre Mântuitorul nostru,
a spus ea într-o zi.
- Ah,
copilă, ești mult prea tânără pentru acest lucru. Ei vor râde de tine și nu vor
crede ce le vei spune.
-
Eu mă gândesc că totuși mă vor crede dacă le voi spune cu multă dragoste și tu
te vei ruga pentru mine. Lasă-mă să merg la bătrânul pantofar Sandu și să
vorbesc cu el. El pare foarte trist.
Mama
i-a permis să meargă și Ana s-a îndreptat spre atelierul pantofarului. Dar mama
s-a gândit în rugăciune la fiica ei și a strigat la Domnul, ca El să deschidă
inima bătrânului la vestea bună.
- Bună
ziua, domnule Sandu, a salutat Ana amabilă când a intrat în atelier.
- Bună,
Ana, a răspuns bătrânul Sandu, astăzi ești deosebit de bucuroasă.
- Da,
Domnul Isus mi-a iertat toate păcatele, de aceea sunt foarte bucuroasă. El vrea
să vă ierte și dumnevoastră toate păcatele, ca să deveniți și dumneavoastră
bucuros. El a murit la cruce și pentru dumneavoastră, ca să nu ajungeți la
judecată, „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”.
Și dumneavoastră trebuie să aveți pace cu Dumnezeu.
Bătrânul
pantofar a ascultat liniștit. Și-a pus deoparte sculele și și-a șters ochii.
- De
unde știi toate acestea, copilul meu? a întrebat el mișcat.
- Acest
lucru este scris în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne ierte
toate, toate păcatele, dacă venim la Domnul Isus.
Bătrânul
a tăcut îndelung. În interiorul său se petrecea ceva; apoi a spus:
- Ana,
Dumnezeu te-a trimis la mine. Inima mea dorește de mult timp pace cu Dumnezeu! Cât
de mult doresc să o am!
După
alte câteva minute de tăcere, el a îngenuncheat lângă taburetele său, iar cu
glas tremurător a recunoscut:
- O,
Dumnezeule – eu sunt un – mare – păcătos! Salvează-mă! Următoarele cuvinte le-a
spus doar șoptit. A mai rămas câteva minute pe genunchi, apoi s-a ridicat, a
prins-o pe Ana în brațe și a radiat de bucurie. Gura lui, care de altfel rostea
doar câteva cuvinte morocănoase, era acum plină de laudă și de mulțumire.
Bătrânul era de nerecunoscut.
Cât
de mult s-a bucurat micuța Ana că Domnul Isus a îndeplinit așa de repede
dorința ei de a duce pe oameni la El! Acum avea curaj să vorbească și cu alții.
Din păcate, a trebuit să experimenteze că mulți respingeau vestea bună. Dar nu
s-a lăsat descurajată. Cu ajutorul rugăciunii, ea a putut să-i conducă pe
oameni mai tineri sau mai în vârstă la Domnul Isus.
