Când Te-ai coborât, Isuse,
Din cereasca-mpărăție,
Te-a primit pe lume numai
Un bordei dintr-o câmpie.
Iar cât ai umblat prin lume,
Ca s-o chemi la mântuire,
Doar bordeiele sărace
Te primiră cu iubire.
Dar de când Te-ai dus, Isuse,
Stă bordeiul trist și rece,
De-atunci nimeni cu iubire
Pragul lui sărac nu-l trece.
Astăzi când cu-a Ta venire
Ne-aduci zorii bucuriei,
Amintește-Ți cu-ndurare
De bordeiele câmpiei.
Cercetează și-ncălzește
Cu iubirea Ta pustia,
Că nu-i unul, ci e plină
De bordeie-acum câmpia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu