Mai strălucitor decât orice bec – Licuriciul

 

Bună, mă cunoști? Eu sunt licuriciul. Doresc să mă prezint pe scurt: De obicei, mă poți vedea în serile calde de vară, când este întuneric, pentru că atunci mă remarc prin strălucirea mea. În unele țări, rudele mele sunt închise în colivii și sunt folosite ca lămpi. Așa de multă lumină putem da noi! Oamenii mă invidiază că pot converti 100% energia mea în lumină – o lampă cu incandescență poate converti în lumină doar aproximativ 4% din energia furnizată acesteia.

Pentru a fi protejat în excursiile mele nocturne, Dumnezeu, Creatorul meu, mi-a pus un scut pe cap. Astfel sunt chiar mai bine protejat decât cu o cască de motociclist. Nu este grozav?

Din familia noastră, doar masculii pot zbura. Așadar, în timpul sezonului de împerechere, femelele urcă pe firele de iarbă înalte și îi atrag pe masculi cu strălucirea lor. După ceva timp, femela depune ouăle în iarbă, din care ies larvele, iar în primăvara următoare devin apoi licurici. Dușmanul meu cel mai mare este broasca! Dacă se întâmplă vreodată ca o broască să mănânce prea mulți licurici, ea chiar începe să strălucească. Am rude și în Asia de Sud. Acolo, mii de licurici se adună de obicei pe anumiți copaci și încep cu toții să lumineze intermitent. Oamenii care admiră acest eveniment nu pot găsi suficiente cuvinte pentru a-l descrie. Până în prezent, niciun om de știință nu știe de ce licuricii luminează împreună intermitent. Este un secret pe care îl împărtășesc cu Creatorul nostru.

Îl preamăresc pe Creatorul meu care m-a făcut un miracol mic! Împăratul David a spus în Biblie: „Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, și mărimea Lui este nepătrunsă” (Psalmul 145.3).

Vrei să cânți împreună cu mine această laudă?

 

Cuvântul împăratului

 

   La o paradă mare, împăratul Napoleon Bonaparte a apărut el însuși la sosirea trupelor. În timp ce călărea pe armăsarul său de-a lungul taberelor de soldați, calul său s-a ridicat deodată pe picioarele din spate, încât împăratul a scăpat frâiele. Toți au rămas nemișcați de groază, dar un soldat a sărit în față, a apucat frâiele calului și l-a oprit.

   - Vă mulțumesc, căpitane, a spus împăratul când soldatul i-a întins frâiele.

   Fără să ezite, soldatul a întrebat:

   - Din care regiment, maiestate?

   Împăratul s-a bucurat de acest răspuns prompt și a răspuns:

   - Din garda mea personală!

   Soldatul a făcut bine crezând fără rezerve cuvântul împăratului. Cu atât mai mult noi ar trebui să credem ce ne spune Dumnezeu!

   Cuvântul Domnului și Învățătorului nostru este autentic și are caracter obligatoriu:

   „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

   Să ascultăm de El, să credem în El și să-I mulțumim!

 

Seamănă-ți sămânța

 

   Toată lumea o cunoștea în sat pe bătrâna Liza. Ea ajuta de mulți ani în case la cusut. Dacă avea puțin timp liber, distribuia peste tot pliante. Liza avea o inimă pentru Domnul Isus, El era Prietenul ei cel mai bun, Ajutorul și Mângâietorul ei. Uneori suferea pentru că era batjocorită sau luată în râs.

   De câteva zile lucra în casa familiei Hartmann. Ea a văzut acolo unele lucruri, a observat că familia nu era fericită...

   Era spre miezul nopții și hangiul a vrut să închidă cârciuma. Țăranul Hartmann și-a adunat cu greu forțele și a ieșit clătinându-se. A trebuit să fie ajutat să urce pe cal, atât de băut era. Hangiul a dat din cap cu îngrijorare. Dacă ar ajunge cu bine acasă! Dar era ceva obișnuit ca, în fiecare seară, țăranul Hartmann să călărească băut spre casă...

   În față porții curții sale, țăranul a ținut în frâu calul. Plimbarea cu calul prin noaptea rece îl trezise puțin. El a deschis poarta, a împins-o la o parte și a călărit către grajd. Mirat, a observat o foaie albă, prinsă cu piuneze de ușa grajdului. – Oare fusese acolo și mai înainte?

   Țăranul a luat lanterna și a citit cuvintele:

   Unde îți vei petrece veșnicia?

   Țăranul a fost cuprins de o mare teamă. A citit întreg pliantul de sus până jos. Mișcat a căzut în genunchi și a bâlbâit: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

   S-a grăbit să ajungă în dormitor și și-a trezit soția.

   - Scoală-te repede, suntem pierduți!

   Tulburată, soția s-a supus imediat.

   - Avem o Biblie în casă? a întrebat țăranul.

   Au căutat vechea Biblie și au deschis-o. Țăranul și țăranca au citit apoi în Biblie toate versetele care erau menționate în pliant. Și în aceeași noapte, țăranca a primit pacea cu Dumnezeu. Puțin mai târziu, și soțul ei a crezut în Evanghelie. În inima lui și în curtea lui, totul a devenit nou.

   După câțiva ani, în acest sat s-a format o adunare creștină. Credincioșii se strângeau într-o cameră mare la țăranul Hartmann.

   Ce bucurie pentru bătrâna Liza! Și ce bucurie pentru țăran și familia lui! Dar ce bucurie și pentru Domnul Isus, Mântuitorul lumii, care încă mai caută și salvează pe cel ce este pierdut!

   „Cine crede în Mine are viața veșnică” (Ioan 6.47).

 

Ușa închisă

 

   Radu și Ionel pedalau încet pe bicicletele lor. Era o zi fierbinte de vară și, pentru că erau în vacanță, doreau să-i facă mătușii din satul vecin o vizită.

   - Uff, ce zăpușeală! suspină Radu în timp ce urcau dealul și își șterse sudoarea de pe frunte. Să sperăm că mătușa va avea ceva rece de băut!

   - Dacă va fi acasă, gâfâi Ionel în spatele lui Radu. Nici măcar nu știe că venim.

   - Ah, mătușa Lina este întotdeauna acasă, îl liniști Radu pe fratele său.

   Încă o bucată scurtă prin pădure și ajunseră. În fața lor se întindea micuțul sat cu vârful ascuțit al bisericii. Nu se vedea niciun om, satul părea mort. Desigur, cine stă afară pe o asemenea căldură?

 

   Ajunseră în fața casei mătușii Lina, înconjurată de o frumoasă grădină. Băieții își așezară bicicletele lângă gard și se îndreptară spre ușă. Încordarea creștea. Dacă nu va fi acasă? Ionel sună o dată, de două ori... Totul rămase liniștit.

   - Nu se poate! strigă Radu. Probabil este în pivniță și nu ne aude.

   Ei sunară mai tare, bătură și strigară: „Mătușa Lina!” Dar nimeni nu răspundea. Ușa rămânea închisă. Nu era nimeni acasă. Dezamăgiți, băieții se întoarseră acasă.

 

   Poate și ție ți s-a întâmplat să suni sau să bați la o ușă în speranța că în orice clipă ușa se va deschide. Dar totul a rămas liniștit. Dezamăgit, ai plecat. Acum imaginează-ți că oamenii au fost în casă, te-au auzit și au spus încet unul către altul: „Nu deschidem, ne facem că n-am auzit.” Ce revoltat ai fi din cauza unui astfel de comportament!

 

   Noi citim în Biblie despre Cineva care stă la ușă și bate. Este Domnul Isus. El stă la ușa inimii noastre și bate, și bate. Auzi bătaia lui, drag copil? „Cum aș putea să o aud?” întrebi tu poate. Întotdeauna, când auzim sau citim despre Domnul Isus, El bate la conștiința noastră. El ne spune cât de răi suntem, dar și cât de mult ne iubește și că a făcut totul pentru noi la cruce. Și acum, El dorește să intre și în viața ta. Tocmai acum, El stă în fața ușii inimii tale și bate. El nu te constrânge, nu, El bate tot mereu și așteaptă. Citim despre El în ultima carte a Bibliei: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el...”

 

   Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a intrat prin diferite uși în multe case și peste tot unde a fost acceptat, a adus vindecare, pace și bucurie. El dorește să-ți dăruiască acestea și ție. Nu dorești să-i deschizi ușa? Așteaptă degeaba? Sau chiar trebuie să plece mai departe? Ce trist ar fi lucrul acesta! – Dar cum Îi poți deschide? Recunoaște în fața Lui păcatele tale, tot răul pe care l-ai făcut, crede cu tărie că Mântuitorul a murit la cruce pentru tine și roagă-L să vină în inima ta, în viața ta. Atunci, Domnul Isus va rămâne totdeauna la tine.

 

Îngrijirea lui Dumnezeu

 

   Când în Israel nu a plouat de foarte mult timp, profetul Ilie s-a ascuns lângă un pârâu. De băut avea suficient. Dar ce să mănânce? Dumnezeu S-a îngrijit de El și l-a aprovizionat într-un mod special prin aer! În fiecare dimineață și în fiecare seară, El îi trimitea corbi. Aceștia îi aduceau lui Ilie pâine și carne.

   Dumnezeu Se îngrijește și de tine. Gândește-te: cu ce Se îngrijește Dumnezeu de tine în fiecare zi? Poate te gândești în primul rând la mâncarea pe care Dumnezeu ți-o dăruiește în fiecare zi. Fii foarte mulțumitor pentru aceasta, deoarece sunt mulți copii în lume care și-ar dori mai mult de mâncare! Dumnezeu îți poată de grijă ca să-ți meargă tot timpul bine. El Se îngrijește ca tu să fii iubit. – Nimeni nu te iubește mai mult decât Domnul Isus! El dorește să te simți în siguranță. – Nimeni nu îți dă mai multă protecție și siguranță decât Domnul Isus! El vrea să-ți ierte păcatele și să-ți dăruiască viață veșnică. Numai Domnul Isus poate lucra aceasta în tine!

   Observi cum Dumnezeu Se interesează de tine tot timpul? Trăiește împreună cu El!