Recunoscătorul Emil

   Emil nu este un băieţel, ci un iubit creştin bătrân. Când era întrebat de vârsta lui, spunea câteodată glumind: „Între 4 şi 85!“ Şi toţi se mirau: „Cum, deja aşa de bătrân?“ În realitate, el avea 80 de ani. El nu spunea neadevărul, căci şi această vârstă se află între 4 şi 85. Dar curând nu va mai putea să se exprime astfel. Ştiţi voi, de ce nu? El va împlini 85. „Dacă vrea Dumnezeu!“ adaugă totdeauna Emil. Căci ca şi copil al lui Dumnezeu, el ştie că toate stau în mâna lui Dumnezeu. Prin har, el a putut din tinereţea lui să-L urmeze pe Domnul Isus în credincioşie. Cu toate că truda vârstei îi face adesea greutăţi, el este tot timpul mulţumit. De câteva luni locuieşte la azilul de bătrâni. La întrebarea cum îi place acolo, el răspunde mereu: „Eu o duc aşa de bine – rămân la mulţumire!“

   Nu putem noi să învăţăm ceva de la dragul nostru prieten bătrân? Ce fericiţi am fi dacă ne-am ocupa mai mult cu mulţumirea! Nenumărate sunt bunătăţile lui Dumnezeu cu care îi înconjoară zilnic pe copiii Săi!