Căutaţi

   Când misionarul Williams a vestit Evanghelia pe insulele Pacificului de Sud, un olog sărman a crezut în Domnul Isus, cu toate că el nu putea niciodată să facă drumul spre staţia misionară, aşa ca toţi ceilalţi locuitori ai micului sat, pentru a auzi acolo Vestea Bună. Printr-o boală gravă, mâinile şi picioarele sale erau aşa de strâmbe, încât nu putea să se deplaseze numai târâindu-se pe genunchi.

   Când într-o zi Williams a trecut pe lângă coliba în care locuia bolnavul, acesta s-a târât până la misioar şi a spus tare:

   - Fii binevenit, vestitor al lui Dumnezeu! Fii binevenit, pentru că tu ai adus lumină în această ţară întunecată! Ţie îţi datorăm vestea mântuirii!

   Williams s-a mirat de cuvintele bolnavului. Dar după o discuţie scurtă cu el a observat că inima sărmanului bolnav aparţinea Domnului Isus şi avea o cunoştinţă clară cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.

   - De la cine ştii toate acestea? l-a întrebat mirat Williams.

   - De la tine, omule bun! Cine altcineva ne-ar fi adus această veste?

   - Dar nu poate fi posibil, pentru că nu te-am văzut niciodată la staţia misionară, a răspuns misionarul.

   Atunci bolnavul i-a explicat:

   - Întotdeauna când vecinii mei se întorceau de la predica Cuvântului lui Dumnezeu în staţia misionară, mă aşezam la marginea străzii şi mă adresam oamenilor. Unul ştia ceva, altul altceva, iar când adunam toate spusele lor, aveam predica mea. Şi astfel L-am găsit pe Mântuitorul.

   „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!” (Matei 5.6).