Constantin şi Carolina

   În salonul mamei de la spital se află trei femei şi trei bebeluşi nou născuţi. Bebeluşii se află în pătucuri mici pe roţi. Constantin priveşte bebeluşii, în timp ce tatăl lui o salută pe mama. Un bebeluş are părul negru, ţine ochii închişi şi îşi ţine micuţele mâini strânse pumn.

   Al doilea are un cap mare şi un nas gros şi plat. Ţipă, iar gura lui este uriaşă. Nu are nici dinţi. Constantin strâmbă din nas. Al treilea bebeluş este foarte mic. Culoarea pielii lui nu este roz, este galbenă. Arată bolnav şi ciudat.

   - Ei, Constantin, îţi place bebeluşul?

   - Cel mai bine îl luăm pe acela! spune Constantin şi arată spre bebeluşul numărul unu, cel cu părul negru. Tata zâmbeşte.

   - Mă tem că nu se poate. Mama lui nu ar fi de acord. Micuţa ta soră, şi acum tata ridică din pătuţ bebeluşul cu cap mare şi nas plat, este aceasta de aici. Arată exact aşa ca şi Constantin când a fost nou născut.

   - Eu am vrut un băiat! Constantin se uită urât.

   - O, Constantin, aşa o faţă urâtă la un asemenea cadou mare! Mama îl priveşte tristă. Carolina noastră este un copil sănătos. Îi mulţumesc tot mereu lui Dumnezeu pentru acest lucru tocmai aici, în acest salon.

   Ea îl duce pe Constantin la pătucul cu bebeluşul numărul trei, care arată bolnav.

   - Mama micuţei Silvia a fost la început foarte tristă. A aşteptat mult timp să sosească Silvia. Şi acum bebeluşul este altfel decât alţi copii. Dumnezeu i-a dat Silviei o minte foarte mică.

   Uşa salonului se deschide. O femeie în halat de baie intră.

   - Te uiţi la Silvia? îl întreabă ea pe Constantin. Nu te uita aşa trist! Ea îi zâmbeşte mamei lui Constantin. Aţi vorbit despre Silvia? Uite, băiatul meu, Silvia este altfel decât micuţa ta soră. Dar ea este tot un cadou din partea lui Dumnezeu. Cred cu tărie acest lucru. Doctorul mi-a spus că astfel de copii ca Silvia pot face multă bucurie părinţilor – într-un alt mod.

   Constantin înghite în sec. Aproape că îl podidesc lacrimile. Apoi se uită la Carolina. Ea îi aparţine. Un nou sentiment cald bate în inima lui Constantin – un sentiment de frate.