Contra curentului

   Ionel şi-a petrecut vacanţa de vară cu părinţii la un lac. Pe lângă căsuţa lor de la malul lacului curgea un pârâu. Într-o dimineaţă, Ionel şi tatăl său au construit un dig pentru a reţine apa pârâului. Munca le făcea mare plăcere şi încetul cu încetul s-a format un dig înalt din nisip ud. Apa adunată creştea tot mai mult, iar Ionel a spus:

   - Trebuie să facem acum un mic canal prin partea superioară a digului şi să lăsăm să treacă puţină apă.

   Tata l-a sfătuit:

   - Nu, a spus el, vei vedea că atunci nu vom putea ţine digul. El va fi spălat!

   Dar Ionel a insistat să facă un mic canal.

   - Vom face doar un canal îngust, ca să nu poată curge prea multă apă deodată.

   Tata a cedat şi astfel Ionel a făcut cu sapa lui un canal îngust prin partea superioară a digului. Imediat apa a început să curgă încet. Puţin mai târziu însă din firicelul de apă s-a făcut un râuleţ şi apoi un torent de apă, iar în mai puţin de un minut nu s-a mai văzut nimic din digul construit cu atâta osteneală! Ionel a făcut ochii mari.

   Băiatul făcuse – împotriva sfatului tatălui său – numai un canal foarte îngust în dig. Au curs la început doar câteva picături de apă. Dar din puţine picături a devenit un întreg pârâu.

   Cât de uşor spunem şi noi:

„ ...aceasta este doar o mică minciună, nu face nimic!”

„ ...ei, nu va observa nimeni lipsa unui creion colorat!”

„ ...trebuie să spui imediat totul părinţilor?”

   Lucrurile mici se adună, iau proporţii tot mai mari, iar dacă la început dai doar puţin înapoi, cu timpul împotrivirea se loveşte de ceea ce nu ai vrut să faci.